Despre denii şi credinţele populare Ce trebuie să ştim despre Săptămâna Patimilor

Creştinii au intrat în Săptămâna Sfintelor Patimi şi, seară de seară, sunt aşteptaţi la denii. Vechile credinţe populare spun că în Săptămâna Mare „nu se lucrează din greu“, iar cine îşi dă ultima suflare în aceste zile se spune că merge în iad, pentru că „raiul este închis“.

Deniile din Săptămâna Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase şi înălţătoare slujbe creştine. Ele au apărut odată cu creştinismul şi se ţin în Postul Mare al Paştilor. Deniile se săvârşesc începând cu seara Floriilor, până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Cuvântul „denie“ vine de la slavonescul „vdenie“ şi înseamnă „priveghere“ sau„ slujbă nocturnă“. Deniile se săvârşesc doar  în două săptămâni din timpul unui an bisericesc, şi anume în săptămâna a cincea şi în cea de-a şaptea din Postul Sfintelor Paşti. S-a păstrat denumirea de „denie“ pentru utreniile din Săptămâna Patimilor, pentru că ele se săvârşesc seara, potrivit troparului: „Iată, Mirele vine în miezul nopţii“.

Denia de luni seara amintește de Pilda celor zece fecioare. Acestea trebuiau să îl aştepte pe mire, cu candelele aprinse. Cinci dintre ele au fost prevăzătoare şi şi-au adus untdelemn. În momentul în care mirele a venit, doar fecioarele care aveau candelele aprinse au intrat în camera de nuntă. Prin aceasta, Mântuitorul ne avertizează că, pentru a ne mântui, trebuie să fim permanent pregătiți pentru ziua judecății.

În denia de marţi seară (Utrenia Miercurii Sfintelor Patimi), Biserica ne amintește de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir de mare preț picioarele Mântuitorului, fapt petrecut cu puţin timp înainte de Patimi. Gestul său simbolizează căința și îndreptarea.

Denia de miercuri seară (Utrenia zilei de Joi a Sfintelor Patimi) rememorează patru evenimente: spălarea picioarelor Apostolilor, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Domnului.

Deniile de joi şi vineri au o rânduială mai dezvoltată, cuprinzând rituri şi cântări care amintesc de Patimile Domnului. Denia de joi seară (Utrenia Vinerii Sfintelor Patimi), numită şi „Slujba Înfricoşătoarelor Patimi“, cuprinde 12 fragmente din Sfânta Evanghelie, în care sunt rememorate Patimile Domnului. După cea de-a cincea Evanghelie, preotul scoate din altar, în mijlocul bisericii, Sfânta Cruce. Acest ritual, în care preotul poartă în spate Crucea, simbolizează purtarea Crucii de către Mântuitor, de la locul judecăţii la Golgota, înainte de răstignire.

Denia de vineri seară (Utrenia Sâmbetei celei Mari) este slujba înmormântării Domnului şi, de aceea, are un caracter profund funebru. Prohodul Domnului este cântat de către preot şi de credincioşi, adunaţi în jurul Sfântului Epitaf. După cântarea Prohodului, biserica este  înconjurată de către cler şi credincioşi, cu Sfântul Epitaf. Acest ritual simbolizează ducerea la groapă şi înmormântarea trupului Domnului. Un alt moment important este acela al aşezării Sfântului Epitaf pe Sfânta Masă din altar şi citirea lecturilor biblice. Aceste lecturi constituie un indiciu al vechimii slujbei - secolele XI-XII. Denia Prohodului constituie una dintre cele mai impresionante slujbe ale cultului divin, fiind socotită de către unii teologi drept „punctul culminant al creaţiei liturgice ortodoxe“ (S. Bulgakoff).
Vineri, 18 aprilie, de la ora 10.00, în cadrul vecerniei, va avea loc procesiunea scoaterii Sfântului Epitaf din Sfântul Altar. Atunci, Sfântul Epitaf va fi aşezat pe masă, amintind, astfel, de punerea în mormânt a Domnului.