Peste
300 de persoane, credincioşi de rit vechi şi nu numai, au asistat,
ieri, la slujba de sfinţire a bisericii lipoveneşti din Năvodari. De
departe, cel mai impozant lăcaş de cult din oraş, biserica de rit vechi
a primit acelaşi hram ca şi celălalt lăcaş, Sfântul Mare Mucenic
Gheorghe, Purtătorul de biruinţă.
Povestea ruşilor-lipoveni se pierde în negura istoriei, neputând spune
cineva cu exactitate când a fost întemeiată comunitatea de la Năvodari
(Carachioi, cum se numea în vechime şi cum încă este cunoscută aşezarea
de lipoveni în vârstă). Cert este că un grup de staroveri din Rusia,
goniţi de prigoana ţaristă şi de cea instituită de unul dintre
patriarhii ruşi, Nikon, a găsit locul prielnic desfăşurării
activităţilor tradiţionale - pescuitul şi agricultura. O atestare
documentară precisă nu există în arhivele lipovenilor năvodăreni, dar
aceştia susţin că s-au aşezat aici până la 1800. După ridicarea unei
bisericuţe mici şi creşterea numerică a populaţiei, s-a dorit
realizarea unui lăcaş de cult mai mare, după modelul celor maiestuoase
din lumea pravoslavnică. Din cauza lipsei de bani, construcţia a
demarat pe la anul 1938, dar a fost oprită de venirea celei de-a doua
conflagraţii mondiale. După război, mulţi lipoveni au plecat în Rusia,
fiind deportaţi în Siberia, iar comunitatea a scăzut dramatic din punct
de vedere numeric. Apoi au venit comuniştii, iar zidurile de cărămidă
ridicate au fost lăsate pradă intemperiilor. Unii preoţi au vrut să
desăvârşească lăcaşul, dar încercările le-au fost zădărnicite.
Construcţie reluată după 18 ani
După evenimentele din decembrie ’89, comunitatea de lipoveni a hotărât
să ducă la bun sfârşit opera începută de predecesori. Cu sprijinul
inimosului părinte Anatoli Nichita, „batiuşca“ pentru lipoveni, au
început să se strângă bani şi, treptat-treptat, să se reia lucrările.
Numai că fondurile insuficiente făceau ca lucrările realizate să se
degradeze şi acest lucru a dus la o dezbinare în sânul comunităţii,
agravată de situaţia economică şi de emigrările în număr mare ale
lipovenilor, care au preferat să plece la muncă în Spania, Italia sau
Israel. La acestea s-a adăugat şi decesul prematur al preotului, la 55
de ani, în luna aprilie a acestui an, după 30 de ani de păstorire.
Părea că visul starover se destramă încă o dată.
Lucrări finalizate cu sprijinul primăriei
Noul preot, Avvakum Pricop Sava, instalat după trei luni de la plecarea
preotului Anatoli, a continuat opera celorlalţi şi, deşi lucrările nu
erau nici pe departe de a fi terminate, a insistat să fixeze o dată
pentru sfinţire. S-a ales ziua de 23 noiembrie şi ritmul lucrărilor a
fost înteţit, în limita disponibilităţilor băneşti. În ajutorul
lipovenilor a venit şi administraţia locală, care s-a ocupat în special
de lucrările de amenajare a curţii.
Lacrimi de bucurie
Slujba de sfinţire a unei biserici, în ritul vechi, starover, se
desfăşoară înainte de răsăritul soarelui. Arhiepiscopul de Slava Rusă,
Flavian, îmbrăcat în alb, ajutat de un sobor de şapte preoţi, a oficiat
o slujbă specială în altar, apoi a însemnat cu semnul crucii toţi
pereţii bisericii. Apoi a urmat Liturghia, ceremonialul religios fiind
definitivat la miezul zilei. Au participat la slujbă lipoveni din toate
colţurile ţării, măicuţe de la singura mănăstire de rit vechi de maici
din România (o perioadă singura din lume), Vvedenia, de la Slava Rusă.
Acestora li s-au alăturat primarul Năvodariului, Nicolae Matei,
candidatul PSD pentru Colegiul 1 Camera Deputaţilor, Liviu Stan,
consilieri locali, funcţionari din primărie, dar şi credincioşi de rit
nou au fost alături de lipoveni la bucuria slujbei de sfinţire. Predica
preotului paroh a fost gâtuită de emoţie, lacrimile de bucurie ale
acestuia impresionând întreaga adunare. Slujba s-a încheiat cu o agapă
creştină, unde au fost servite mâncăruri de dulce, deoarece staroverii
vor intra în Postul Crăciunului abia vineri, 28 noiembrie, conform
calendarului iulian, după care se desfăşoară şi slujbele religioase.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: