Legenda satului Seimeni şi a lacului Domneasca

Pe malul lacului Domneasca se ridica mai de mult un palat nespus de mare şi frumos. Grădini minunate, cu fel de pomi, înconjurau singurul palat, a cărui poartă se afla într-un  loc numit şi astăzi Portiţa.

Pe vremea aceea, lacul era tare adânc şi bogat în peşte. Stăpâna palatului fusese nevasta unui vestit voievod dobrogean, căzut de tânăr în lupte. Stăpânirea ei se întindea peste toate satele şi toate apele din jurul palatului, până la mari depărtări ce nu pot fi cuprinse cu ochii. Această doamnă,cum îi ziceau supuşii, pe cât era de frumoasă şi bună, pe atât era de vitează. Mânuia cu deopotrivă dibăcie schipturul şi paloşul. Se ducea fără teamă la vânători de lupi şi mistreţi, ba chiar şi la lupte cu diferite noroade năvălitoare. Mulţi voievozi şi feciori de domni, auzind că e tânără şi văduvă, au cerut-o în căsătorie, dar ea a rămas gheaţă la rugăminţile lor. Nu se îndura să se despartă de amintirea soţului ei, pe care dorea să-l urmeze cât mai curând în lumea sufletelor. Dumnezeu i-a împlinit dorinţa, căci, după cum se povesteşte, nu după mult timp a avut aceeaşi soartă ca soţul ei. A murit într-o luptă cu nişte ostaşi străini, care se numeau Seimeni şi care veniseră de peste Dunăre. Aceştia au luat toate averile doamnei şi au întemeiat satul Seimeni. Iar de la doamnă a rămas numele lacului Domneasca.

Sursa: „Legende dobrogene”, de Titus Cergău şi Emanoil Papazissu (1946)