Întâlnire cu istoria Unchiul lui Gică Hagi a fost fotbalist la Tractorul Năvodari. Marea familie a echipei s-a reunit (galerie foto + video)

Aproape 50 de persoane (foşti jucători, antrenori şi conducători la echipa de fotbal Tractorul Năvodari, desfiinţată în anul 1997) au participat la un eveniment emoţionant, o reunire a lor, la 22 de ani de la dispariţia formaţiei. Cum se obişnuieşte în asemenea ocazii, cei încă în putere au participat întâi la un meci, iar apoi s-a disputat repriza a treia, o masă festivă, la care s-au depănat amintiri.
 
Iniţiatorul şi organizatorul revederii a fost Titus Răileanu (75 de ani, fost antrenor şi delegat sportiv la echipă, timp îndelungat, peste 20 de ani). „Cea mai mare parte a fotbaliştilor fostei echipe năvodărene Tractorul şi-au dat întâlnire cu istoria la începutul lunii mai. Cu siguranţă, ar fi venit mai mulţi componenţi ai succesivelor generaţii, dar nu s-a putut. Unii erau de serviciu. Alţii, plecaţi definitiv din ţară sau aveau probleme familiale. Nu în ultimul rând, 15 dintre foştii jucători au plecat la cele sfinte“, a început Titus Răileanu povestea unei zile de neuitat, care i-a trezit amintiri şi emoţii.
 

Hari Coadă, decanul de vârstă al evenimentului

 
Dintre jucătorii formaţiei care reuşea, în 1974, promovarea în prima categorie fotbalistică a judeţului Constanţa, au fost prezenţi la întâlnirea organizată la Năvodari Hristu Moceanu (70 de ani), Stelian Hagi (70 de ani), Ion Ene (64 de ani), Victor Comşa (69 de ani), Dumitru Deliu (67 de ani), Constantin Cipăreanu (70 de ani), Constantin Crângaşu (69 de ani), Cristea Munteanu (64 de ani), Fănică Sava (68 de ani), Valerică Chihaia (70 de ani), Hari Coadă (72 de ani) şi Constantin Bacale (62 de ani). Din acea formaţie nu mai sunt printre cei vii Andrei Toma, Ştefan Popa, Tudor Mustaţă, Ion Vlad, Dumitru Mititelu şi Ion Suru.
 

Stelian Hagi juca fundaş central

 
Stelian Hagi este unchiul lui Gică Hagi, cel mai bun fotbalist român din toate timpurile! „Stelică a jucat fundaş central şi era un fotbalist util echipei. Pe atunci era angajat la IMAIA Năvodari, care, după 1990, s-a numit Legmas Năvodari. Ţin minte că, la o emisiune televizată, realizată atunci când a împlinit 50 de ani, Gică Hagi a menţionat că are un unchi care a jucat fotbal, la Tractorul Năvodari“, a precizat Titus Răileanu. Alături de acesta, dintre foştii antrenori ai Tractorului la întâlnire au mai fost prezenţi Dumitru Deliu şi Grigore Nache. Alţi trei foşti antrenori, Gheorghe Stamate, Virgil Presada şi Ion Vlad, au decedat între timp.
 

Momentele unei zile de vis

 
„De la reîntâlnire, am plecat emoţionat şi bucuros, mai ales de bucuria celor pe care am reuşit să-i strângem la acest eveniment“, a precizat Titus Răileanu, „nea Rică“, aşa cum îi spun apropiaţii. Momentele unei zile de vis îi vor rămâne mult timp în memorie. Ca un veritabil scriitor (nu întâmplător, a scris şi o carte, „Eu am crescut în cuib de vultur“, în care a strâns amintirile sale legate de perioada în care a făcut armata, la paraşutişti, la o unitate militară din Buzău), nea Rică a aşternut pe hârtie toate clipele pe care le-a petrecut alături de foştii săi elevi şi colaboratori de la Tractorul Năvodari, la 22 de ani de la desfiinţarea acesteia.
 

„Şi hai la fotbal!”

 
„Am fixat întâlnirea la ora 10.00, la terenul sintetic de lângă Sala Sporturilor Năvodari. Am zis că eu, iniţiatorul şi organizatorul revederii, să ajung cu cel puţin o jumătate de oră mai devreme, să mă asigur că totul va fi în regulă, să avem la dispoziţie terenul, vestiarele şi echipamentul de joc, toate puse cu amabilitate la dispoziţie de Primărie, pentru o mini-partidă. Spre surprinderea mea, deşi eram convins că voi ajunge primul, am găsit aşteptând cu nerăbdare peste 20 dintre foştii mei elevi, depănând deja amintiri. Treptat, până la ora H, au ajuns aproape toţi cei care au confirmat participarea. Şi hai la fotbal!”, arată Titus Răileanu.
 

La finalul partidei, a răsuflat uşurat

 
Meciul a fost trecut cu bine, chiar dacă au evoluat şi câţiva bărbaţi de peste 60 de ani. „Pe jumătate de teren (şi ce mare părea această jumătate!), temerarii au lăsat deoparte vârsta şi au trecut la sportul atât de drag lor. Cam 20 de jucători au alergat după minge, care cam fugea de ei! Unii mai cădeau fără să fie vorba de niciun fault, mulţi dădeau impresia că aleargă împotriva vântului. Mă uitam şi cu oarecare îngrijorare, ca nu cumva să nu mai am cu cine merge la masa festivă, mai ales că printre cei prinşi în hora meciului erau cinci - şase trecuţi de 60 de ani. Am răsuflat uşurat, când, la fluierul final al arbitrului, i-am văzut mergând pe toţi normal, pe picioarele lor, în aplauzele şi amuzamentul celor din tribună (peste 100), majoritatea, normal, copiii, nepoţii, soţiile şi prietenii combatanţilor sau, pur şi simplu, trecători oprindu-se curioşi de ce văd şi de ce se întâmplă“, povesteşte Titus Răileanu.
 

„Eu sunt Cristi! Eu sunt Mitică! Eu sunt Costel!“
 

Unii dintre foştii colegi nu se mai văzuseră şi de 40 de ani, astfel că nu se mai cunoşteau, trebuind să se recomande în acest sens! „Înainte de partidă şi în timpul acesteia, pe margine au fost momente deosebite, protagonişti fiind cei 11 jucători ai echipei din anul 1974, cea care a dat startul spre rezultate bune pe plan judeţean. Nici unul sub 65 de ani, mulţi nevăzându-se de 20, 30 sau 40 de ani! Viaţa a făcut să se împrăştie prin oraşele Dobrogei, iar anii le-au schimbat fizionomiile, astfel că, pentru a se recunoaşte între ei, au trebuit să se recomande: «Eu sunt Cristi! Eu sunt Mitică! Eu sunt Costel!». Şi treci apoi la pupături şi îmbrăţişări călduroase, fiecare mirându-se, zâmbind, că cel din faţa lui nu mai este tânărul zvelt de altădată, plin de sănătate şi forţă fizică“, a punctat nea Rică.
 

Ordin - „Cu toţii înainte spre locul de distracţie!“

 
După meci, a început repriza a treia, la local. „Cu greu am reuşit să-i fac să respecte ordinul meu ceva mai milităresc: «Cu toţii înainte spre locul de distracţie!». Ei tot mai socializau. Ajunşi la localul rezervat nouă, s-au aşezat la mese în funcţie de colegii cu care au jucat. În timpul depănării amintirilor, printre alune şi produse de patiserie, la loc de cinste a stat degustarea unor păhăruţe de ţuică naturală. Dar ce puţin se consuma! Unii cu reţinere medicală, alţii cu gândul la drumul spre casă, iar alţii renunţând definitiv la acest obicei. S-a trecut la tradiţionalul vin de butuc, alb, roşu sau roze, să fie de toate culorile, şi la potolirea foamei cu o apetisantă friptură“, a arătat fostul antrenor.
 

Şi primarul de la Lumina a jucat la Tractorul

 
Printre participanţi s-a numărat şi primarul comunei constănţene Lumina, Ioan Roman, şi el fost jucător la Tractorul. „Am supervizat ca totul să fie fără cusur, stând mai mult pe lângă participanţi şi la dispoziţia lor. Mă uitam şi comparam: ce tineri eram atunci şi cum patima timpului şi-a pus amprenta. Destui dintre ei au izbutit şi în viaţa profesională, fiind oameni de afaceri, conducători de societăţi comerciale, iar unul - primar (Ioan Roman, gospodarul-şef de la Lumina). Şi mă bucuram pentru ei. Îl priveam pe fostul fundaş Stelică, unchiul lui Gică Hagi. Sau pe Cristi, azi patronul unei pizzerii din buricul Constanţei. S-au făcut nenumărate fotografii şi filmări, care, în câteva ore, erau deja postate pe reţelele de socializare. S-a făcut şi obligatoria poză de grup, în care cu greu am încăput toţi participanţii“, spune Titus Răileanu.
 

Propuneri pentru o nouă revedere, în 2020

 
La întâlnire s-a propus ca, în 2020, marea familie a Tractorului Năvodari să se întâlnească din nou. „Aşa cum le stă bine unor oameni aflaţi într-o prietenie pe viaţă, totul a decurs cu povestiri, râsete, amintiri, glume sau băşcălii. În gând le mulţumeam că au răspuns cu entuziasm convocării, iar ei îmi mulţumeau pentru inspiraţie, iniţiativă şi organizare. Nimeni nu a plecat trist şi deja s-au făcut propuneri pentru o nouă revedere, în 2020, când Tractorul nostru ar fi împlinit 60 de ani. Sunt convins că o să ne adunăm din nou, de data aceasta mai mulţi. Mult mai mulţi. Dacă vom fi sănătoşi, vom depăşi 65 - 70 de participanţi“, precizează nea Rică.
 

Victor Roman e în Spania, Marian Guzu - în Belgia

 
Seara târziu, unii foşti jucători au sunat şi din străinătate, după ce au văzut poze şi filmuleţe de la eveniment. „Mulţumiţi şi încântaţi de această frumoasă zi de mai (şi vremea a ţinut cu noi), am plecat spre casele noastre şi spre grijile cotidiene. Dar nu se terminase totul. Spre seară, am fost sunat de mulţi dintre ei să-mi spună impresiile şi să-mi împărtăşească bucuria revederii. Seara târziu, am primit telefoane şi de peste hotare, de la unii dintre foştii mei fotbalişti, precum Victor Roman (căpitan de echipă, care acum e în Spania) şi Marian Guzu (care e stabilit în Belgia).
 
Socializarea din ziua de azi a făcut ca şi ei să ştie de întâlnirea de la Năvodari şi au aşteptat cu nerăbdare postarea filmărilor şi a pozelor. Pe unii dintre ei nu-i mai recunoşteau şi mi-au trasat sarcină ca, în vara viitoare, întâlnirea să o facem pe perioada concediilor. Timp avem, numai să ne ajute soarta şi vârsta“, a punctat Titus Răileanu.
 

Un loc aparte în inimă

 
„Cu greu am adormit, după miezul nopţii. Cu ochii deschişi, îi revedeam pe cei care mi-au fost alături, retrăind emoţiile revederii. M-am bucurat de reuşită şi de bucuria lor, dar şi că am trecut cu bine examenul organizării, din toate punctele de vedere. Acum, toate au trecut şi, după ce ne vom linişti puţin, o să ne gândim şi la viitoarea revedere. Va fi mai frumoasă, cu mai mulţi participanţi? Sper, de fapt sunt convins că da. La revedere, băieţi, vă mulţumesc pentru ataşamentul vostru şi vă asigur că nea Rică al vostru va face tot ce depinde de el, indiferent de eforturi. Aşa s-a mai scris o pagină din «Poveştile Tractorului Năvodari». Chiar mai mult de atât. Am avut toţi cei prezenţi o întâlnire cu istoria. Cu bine, băieţi, la revedere şi fiţi convinşi că fiecare dintre voi are un loc aparte în inima mea!”, a încheiat Titus Răileanu.
 

S-au remarcat sub culorile clubului

 
În sezonul 1983/1984, Tractorul Năvodari a devenit campioană judeţeană la juniori, iar dintre componenţii acelei echipe au fost prezenţi la reunirea de acum Mihăiţă Ciobârceanu, Nicuşor Ciuceanu, Dănuţ Agop, Aurel Popescu, Eracle Ghinea, Cristian Stamate şi Vasile Mănăsescu. Din perioada 1974 - 1985 a istoriei Tractorului Năvodari jucători emblematici au fost Andrei Toma, Tudor Mustaţă, Ştefan Popa, Cristea Munteanu, Gheorghe Stanciu, Constantin Bacale, Ion Enuţă, Constantin Vrancea sau Fănică Sava. În perioada 1985 - 1997 s-au remarcat pe teren, sub culorile Tractorului, fotbalişti precum Mihăiţă Ciobârceanu, Aurel Popescu, Ion Alexe, George Gavriliu, Victor Roman, Constantin Cârjaliu, Aurel Găureanu, Eracle Ghinea sau Cristian Stamate.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanţa
 
Citeşte şi:
 
Poveştile Tractorului Năvodari Fotbalist care venea la unele meciuri de la judeţ cu taxiul. Incredibil de la cine a primit o palmă la Cogealac! (galerie foto)