Istoria sportului constănţean / Ciclism (IX) Constanţa i-a oferit velodromului un ciclist fără egal

În vârstă de 86 de ani, Gogu Cojocaru este o adevărată enciclopedie sportivă. De-a lungul anilor, a strâns date, cifre şi evenimente, la multe dintre ele fiind martor sau direct implicat, şi le-a adunat în istorii ale sportului constănţean, pe discipline. Studiul său şi munca-i migăloasă s-au axat pe nouă sporturi: fotbal, hipism, karting, tenis de masă, ciclism, automobilism, bridge, motociclism şi volei. Încep cu începutul şi se opresc în jurul anilor 2000. Gogu Cojocaru a pus la dispoziţia cotidianului ZIUA de Constanţa tot materialul său documentar, astfel că, pe parcursul mai multor episoade, vă invităm să cunoaşteţi preţioase file de istorie sportivă constănţeană, aşa cum le-a pus pe hârtie, cu migală şi răbdare, fostul fotbalist în echipa de legendă a Constanţei, Locomotiva PCA, şi marcatorul primului gol al Constanţei în Divizia A. Astăzi, încheiem prezentarea istoriei ciclismului, cu una dintre figurile emblematice ale acestui sport la Constanţa, aşa cum reiese din datele postate pe site-ul oficial al Federaţiei Române de Ciclism,

Cel mai important ciclist constănţean, prin prisma rezultatelor internaţionale, este Ion Ioniţă, maestru al sportului, specialist în probele de velodrom. Născut la Constanţa, pe 14 iulie 1928, Ioniţă a debutat în concursuri în anul 1946, la Dezrobirea Constanţa. În 1948, s-a transferat la CCA Bucureşti, unde l-a avut antrenor pe celebrul ciclist Ervant Norhadian. În 1950, Ion Ioniţă cucereşte primul său titlu de campion naţional, în proba de semifond pe circuit - şosea şi are rezultate deosebite pe velodrom, în probele de viteză, urmărire pe echipe şi la 1 km start de pe loc, care va fi marea specialitate a carierei sale cicliste. A câştigat etape şi la şosea, în „Cursa Scânteii” şi în „Cursa Victoriei”, unde a ocupat locul secund în clasamentul general individual din 1951. Ultimul titlu de campion naţional l-a cucerit în 1961, tot la 1 km start de pe loc, pentru Clubul „Voinţa” (antrenor - Alexandru Someşan). Activitatea internaţională şi-a început-o participând pe velodromurile de la Moscova şi Tula. În anul 1952, a participat la Jocurile Olimpice de la Helsinki, unde a obţinut locul şase în proba de 1 km cu start de pe loc, fiind primul clasat din estul Europei (antrenor, Dede Negoescu). Aceasta a fost cea mai bună performanţă olimpică a ciclismului românesc de velodrom, care i-a adus titlul de Maestru al Sportului (primul ciclist român care a primit aceasta distincţie), precum şi „Medalia Muncii” şi Diploma de onoare a CCFS. A fost prezent în primii zece (locul opt) în aceeaşi probă şi la Campionatul Mondial de la Lipzig (Germania). În total, a cucerit 30 de titluri de campion naţional (dintre care 27 pe velodrom), stabilind un adevărat record în proba de 1 km start de pe loc, cu 11 titluri şi numeroase recorduri naţionale. A mai concurat pe velodromurile din Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, URSS şi Germania, ocupând locuri fruntaşe în proba de 1 km start de pe loc şi în proba de viteză. A evoluat cu echipa naţională a României, în 1953, şi la cea de-a VI-a ediţie a „Cursei Păcii”, cea mai mare competiţie a ciclismului amator pe şosea din Europa, pentru acele vremuri. A concurat şi la Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960 (unde a ocupat locul 12), iar doi ani mai târziu s-a retras din activitatea competiţională, după 16 ani de concursuri, cele mai multe disputate pe velodrom.