Istoria sportului constănţean / Fotbal (XXIII) Primul stadion din Constanța a fost construit acum aproape 110 ani

În vârstă de 86 de ani, Gogu Cojocaru este o adevărată enciclopedie sportivă. De-a lungul anilor, a strâns date, cifre şi evenimente, la multe dintre ele fiind martor sau direct implicat, şi le-a adunat în istorii ale sportului constănţean, pe discipline. Studiul său şi munca-i migăloasă s-au axat pe nouă sporturi: fotbal, hipism, karting, tenis de masă, ciclism, automobilism, bridge, motociclism şi volei. Încep cu începutul şi se opresc în jurul anilor 2000. Gogu Cojocaru a pus la dispoziţia cotidianului ZIUA de Constanţa tot materialul său documentar, astfel că, pe parcursul mai multor episoade, vă invităm să cunoaşteţi preţioase file de istorie sportivă constănţeană, aşa cum le-a pus pe hârtie, cu migală şi răbdare, fostul fotbalist în echipa de legendă a Constanţei, Locomotiva PCA, şi marcatorul primului gol al Constanţei în Divizia A. Astăzi, în episodul XXIII, continuăm cu prezentarea istoriei fotbalului.

Primul teren pe care a început fotbalul modern constănţean s-a amenajat în jurul anului 1905, în port, şi era situat în dreapta rădăcinii podului de acces de la Poarta 3. Pe acest teren, care arăta ca un ţarc de vite, s-au disputat toate jocurile din Constanţa, până în anul 1928, când primăria oraşului a construit un nou stadion, în parcul liceului „Mircea cel Bătrân", orientat de-a lungul bulevardului Tomis.

În 1934, este dezafectat şi se dă în folosinţă terenul clubului Victoria, construit între sala Flămânda şi Liceul Industrial nr. 6 (Fost Arte şi Meserii). Pe această arenă, se vor disputa jocurile echipei Victoria în Divizia B, până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Stadionul avea o tribună de lemn de circa 1.000 de locuri şi o peluză de pământ.

Între anii 1930 şi 1932, se mai amenajează o cochetă bază sportivă, de incintă, la Concordia, datorită unor oameni deosebiţi, ca E. Meinhoffer, directorul fabricii, şi Marinică Dumitrescu, antrenorul echipei cu acelaşi nume. Tot în această perioadă, este dat în folosinţă şi stadionul Elpis, pe malul portului, lângă fostul cartier portuar de locuinţe, în dreptul restaurantului „Egreta". Terenul avea tribună de lemn, ceva mai mică însă decât cea a „Victoriei". După război, fotbalul se reia pe terenul Concordia, celelalte fiind distruse.

În 1945, se amenajează în actuala curte interioară a Universităţii „Ovidius", pe bulevardul Mamaia, un teren simplu, cu tribună improvizată din ţevi de fier, pe care se vor disputa numeroasele întâlniri în Diviziile B şi C ale echipelor Dezrobirea, PCA şi Elpis.

Trei ani mai târziu, se construieşte un stadion cu dotări peste ale celor de până atunci, cu tribună de circa 2.500 de locuri, cu vestiare şi duşuri şi o peluză de pământ de 3.000 de locuri. Arena a fost ridicată de asociaţia PCA, cu concursul Direcţiei Portuare, şi a fost situat în stânga podului de la Poarta 3, unde în zilele noastre a fost amenajată o platformă pentru depozitarea cherestelei. Pe acest stadion, Locomotiva PCA promovează Constanţa pentru prima dată în Divizia A.

În 1955, se inaugurează baza sportivă a oraşului, cedată ulterior clubului Farul.

De atunci, de-a lungul anilor şi până în zilele noastre, în Constanţa au apărut numeroase baze sportive şi terenuri de fotbal, precum cele din Complexul „Badea Cârţan", TCIND, preluat de Talpac, Chimpex (Oil Terminal), care a fost terenul echipei Astra Română, CFR (construit în 1929), SNC (fost Concordia), „Triunghi". În judeţ, s-au construit Complexul de la Medgidia şi terenul Cimentul sau stadioanele din Mangalia, Năvodari şi mulţimea de terenuri orăşeneşti şi comunale, pe care îţi dispută întâlnirile echipele participante în campionatele locale.