Nota 9 pentru Gheorghe Popa în meciul cu Dinamo! A început pe „Maracana“ din Tăbăcărie și a ajuns în poarta Farului Constanța (GALERIE FOTO)

 

 

• Gheorghe Popa a început fotbalul la juniorii clubului Electrica Constanța.
• Fostul portar și legendarul căpitan al „marinarilor“, Dumitru Antonescu, au copilărit împreună.
• Gheorghe Popa a refuzat mai multe oferte de la echipe din țară, spunând că e prea legat de aceste locuri și de mare.  

 
Fotbalist la Farul Constanța între 1969 și 1977, Gheorghe Popa face parte din galeria marilor portari ai „marinarilor“. A început să joace pe maidan, pe „Maracana“ din Tăbăcărie, iar în mod organizat a început să practice fotbalul la clubul Electrica. A trecut apoi la Portul Constanța, de unde a făcut saltul către gruparea fanion a litoralului.  
 
La emisiunea „Față în față cu istoria“, de la Farul TV, Gheorghe Popa a povestit despre începuturile sale în sportul-rege. „La început, copil fiind, jucam în cartier, în Tăbăcărie, pe un maidan, «Maracana» îi spuneam. Sâmbăta sau duminica, se făceau echipe și se juca între cartiere. Eu aveam 12-13 ani și mă luau cei mai mari în formație, veneau după mine acasă să mă cheme“, istorisește fostul portar. Ulterior, începând să învețe meseria de bobinator, a început fotbalul la juniorii Electricii Constanța. „Nu am reușit la liceu și am fost dat să învăț o meserie, la IRED. M-au repartizat la Ovidiu. Acolo am învățat trei - patru luni meseria de bobinator, iar în incinta fabricii erau și fotbaliști, cei de la Divizia C. Atunci erau patru serii în eșalonul trei, foarte grele, cu fotbal adevărat. Căpitanul echipei Electrica era Giovani, era maistru tâmplar. Se lucra până la 11.0, iar apoi antrenament de la 14.00. Am avut tupeu și m-am dus la el: «Nea Romică - îl știam de la fabrică - eu joc portar pe maidan», i-am spus. «Da, avem echipă de junior, să vii», a zis el. I-a spus maistrului meu să mă lase la antrenament. Erau mulți juniori la Electrica, iar eu eram cel mai mic, aveam 15 - 16 ani“, spune Gheorghe Popa. La Electrica era și Dumitru Antonescu, viitorul mare căpitan al Farului, cu care Popa copilărise în cartier.
 
Cataramă i-a remarcat calitățile
 
Gheorghe Popa a fost portar de la început, încă de la meciurile de pe maidan. „La echipa întâi a Electricii, portari erau Cataramă (care fusese și la Farul) și Moraru. Eu eram mai înăltuț, mai pe viteză, acestea erau calitățile mele native. Cataramă mai lucra cu cei mici, mai ales cu portarii. Îi plăceau copiii, unde el nu avea. Cataramă i-a spus lui nea Tache, antrenorul, să mă oprească, că sunt peste portarii de atunci de la juniori. Astfel că făceam antrenament cu juniorii, dar și unul cu echipa mare. Nea Cati nu mă lăsa de loc, într-una, antrenamente foarte grele pentru mine, vinerea, când ei aveau meci duminică. El stătuse câțiva ani la Farul, apoi revenise la Electrica, unde era titular indiscutabil. La un moment dat, nea Cati s-a accidentat grav la genunchi, Moraru era acum titular la prima echipă, iar eu am fost trei sau patru meciuri rezervă“, arată Gheorghe Popa. 
 
Făcea antrenament de plăcere
 
Acesta își amintește ce atmosferă bună era pe acele vremuri la echipe. „Și Moraru era un om extraordinar. Eu azi nu mai văd la echipe prietenia de atunci, parcă eram sânge de sânge. Să te cerți sau să te înjure cineva nu exista. Era un respect deosebit. Când mă luase la echipa întâi a Electricii, eu nu-mi puteam permite să intru la baie înaintea celor mari. Eu nu mă gândeam la ce urmează, nu mă gândeam atunci la Farul, făceam antrenament de plăcere“, rememorează Popa. Pentru tânărul portar, după Electrica a urmat echipa Portul Constanța.
 
Lipsit de emoții
 
„Era Florescu antrenor acolo. La Portul erau trei portari buni de tot, Pițuru (care fusese și el la Farul), Culae, eu eram al patrulea. Vorbeam mereu cu Cati, deja nu îi mai spuneam nea Cati. Am zis că nu mă duc la Portul. Îi știam și pe Pițuru (portar bun), și pe Culae (lucrase la ITC). «Cum să nu, te duci, îți iei bagajele, că nu mai apuci apoi!», a fost categoric Cati. Astfel că am plecat. Greu de tot acolo, am stat câteva luni, însă, în cele din urmă, am ajuns titular. Dar nu că s-a accidentat cineva, au greșit în meciuri ceilalți și s-a apelat la mine: «Bagă-l pe copilul ăla». Primul meci al meu la Portul, undeva prin Moldova, 0-0, am avut o evoluție foarte bună. N-am avut emoții, chiar dacă aveam meciuri puține, când intram apoi, nu se cunoștea că nu jucasem. Și așa a fost mereu în cariera mea. După câteva etape, a venit antrenor Emanoil Hașoti. În vara lui 1969, am plecat cu Hașoti la Farul. Directorul Cătruneanu mi-a zis: «De mâine, te prezinți la Farul, a cerut prim secretarul Vasile Vâlcu». Acesta a fost un om deosebit, a ținut Farul mulți ani“, rememorează Gheorghe Popa.    
 
„Ceilalți portari au patru picioare?“     
 
La Farul, unde Dumitru Antonescu ajunsese de doi ani, alți portari mari: Uțu, Manciu, Ștefănescu. Tânărul Popa începea o nouă cursă pentru a prinde poarta. „Uțu, portar de echipa națională, venise de la Dinamo, Manciu și Ștefănescu erau și ei foarte buni. Mi-am zis: «Iar sunt al patrulea». A fost greu la Farul la început, astfel că m-am plâns din nou la nea Cati. Acesta m-a luat însă tare: «Iar ai început, mă? Ceilalți portari au patru picioare? Eu nu am fost la Farul și am prins portari mari? Te antrenezi și te lupți. Dacă nu faci așa, mai bine nu te mai duce, lasă-te de fotbal! Tu în loc să te bucuri că ai posibilitatea să crești pe lângă așa jucători mari... Nu o să te bage nimeni pe tine din prima titular, că ai venit de la Portul». Pe lângă mine, atunci i-au luat de la Portul și pe Tănase și Caraman, care au întărit echipa. Mă antrenam bine, dar deocamdată nu aveam cum să joc. La început, evoluam la tineret“, arată Gheorghe Popa.
 
„Am recunoscut și voi recunoaște mereu“
 
În cele din urmă, după ce Uțu și Manciu au plecat de la Farul, au rămas să se lupte pentru titularizare Ștefănescu și Popa. „Manciu s-a dus la Portul, că voia să se și îmbarce. Altfel era greu de tot să joci în fața lui, un portar și un om extraordinar. Uțu a primit o ofertă din Olanda, de la o echipă de Divizia B, căreia i-a dat curs. Pleacă și el și rămânem la prima echipă eu și Ștefănescu și a mai fost adus Stancu, de la Urziceni. Dan era mai bun ca mine, am recunoscut și voi recunoaște mereu. Nu am fost de aceeași valoare, el era peste mine. Jucam când eu, când el. A fost un duel care a durat ani întregi în poarta Farului, până în 1977. Dan - un om nemaipomenit și un coleg foarte bun. Era o atmosferă foarte bună la echipe atunci, luam și bani frumoși. Câștigam10.000, iar un director avea 4.000 - 5.000 de lei, zic eu. La Farul aveam 2.000 indemnizație, eu mai aveam 2.000 că eram la lotul național de tineret, salariu 4.000, ca angajat la TCL. Erau mulți jucători experimentați, de unde se și spunea atunci că «elefanții mor la Constanța». Eu am apucat vreo trei generații, până la Hagi“, precizează Gheorghe Popa.
 
Luase cinci la tineret, dar la seniori a închis poarta
 
Acesta a intrat pentru prima dată în poarta Farului într-un meci cu Petroșani și a avut apoi multe evoluții bune contra lui Dinamo. O partidă contra „câinilor“ i-a rămas la inimă, fiind notat cu 9 în ziar. „Eu jucasem înainte în meciul de tineret, iau 5, ne-a bătut Dinamo cu 5-0, dar nu prea m-am aruncat, că era teren de zgură și te făceai varză. Antrenor la prima echipă a Farului era nea Puiu Cosmoc. La un moment dat, acesta îmi spune: «Năsosule, ia vino, mă, încoace. Bă, te-ai trezit?». «Dar ce, am fost beat?», am răspuns. «Hai, dă-i drumul!», mi-a mai zis și am jucat foarte bine. Într-un alt meci, i-am bătut cu 3-2. Și ce echipă avea Dinamo, cu un atac extraordinar: Pârcălab, Dudu Georgescu, Dumitrache, Lucescu! Plus Dinu în echipă și mulți alții“, povestește Gheorghe Popa.
 
1-0 de la gară
 
Acesta spune că avea un mare avantaj ca portar, ieșea foarte bine pe centrări. „Dar atunci se dădeau plouate, iar, dacă știai să ieși... Acum e greu. Atunci se juca cu multe centrări, ele erau baza, iar, dacă aveai curaj, ca portar... Meciurile așa se câștigau, prin centrări, îi băgai în careu pe adversari. Aveam însă și echipă bună. Nu am coborât mai jos de locul șapte, cât am fost eu la Farul. Ziceam: „Cu cine jucăm? Cu Dinamo. Făcea Koszka: «1-o când ajungem la gară, 2-0 la cantonament și 3-0 când suntem la teren». Și așa i-am bătut, 3-0. Și pe Steaua la fel, o băteam și la București, cu jucătorii noștri cu experiență. În acea perioadă, lider în vestiar era Antonescu, un om extraordinar. Nu cunoșteam de mici, când jucam pe «Maracana». La Farul, când am venit eu, erau numai nume grele, cărora le purtam un respect deosebit. Eram tânăr, trebuia să-i lași pe ei înainte, Badea, Tufan, Sasu, Kallo, Tică Popescu, venise de la Steaua“, punctează Gheorghe Popa.
 
„Am înghițit jumătate de mare“
 
Fostul portar n-a plecat din Constanța ca jucător, spunând că e prea legat de aceste locuri și de mare. „Am fost pentru oraș, n-am vrut să plec nicăieri, deși poate se impunea, din considerente familiale, pentru că mă căsătorisem și aveam deja doi copii. A venit Petroșani, unde erau bani, a venit Satu Mare, Buzău, CFR Cluj, Timișoara. Nu puteam să plec de la Constanța, deși îmi dădeau bani buni la semnătură, 20.000, 30.000. Eu, fiind născut la malul mării, parcă înghițisem apă sărată și nu voiam să plec. Le și spuneam jucătorilor care veneau la Farul din afara județului: «Cine a înghițit apă sărată aici rămâne. Eu am înghițit, cred, jumătate de mare și nu pot să plec»“, menționează Popa.
 
Pariază că Farul prinde locul 3
 
Acesta a lăsat poarta pe mâini bune, cele ale nepoților săi, Mihai Popa (21 de ani, fiul unuia dintre băieții săi), care joacă în Liga 1, la FC Voluntari, și David Munteanu (fiul fetei), de la Academia Hagi. Gheorghe Popa a rămas cu sufletul alături de Farul și nu ratează nicio partidă a „marinarilor“. „Urmăresc echipa, nu scap niciun meci la televizor, mai ales acum de când s-a făcut unirea Farul - FC Viitorul. E important că e Hagi în fruntea proiectului, cred că Farul termină ușor pe locul trei în campionat. Este și vârful acesta de atac, Betancor, foarte bun. Fac pariu cu oricine că Farul prinde locul trei“, încheie Gheorghe Popa. 
            
PRECIZĂRI
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Sursa foto: capturi Farul TV
 
Citește și:
 
Constanța. O familie de goalkeeperi
Gheorghe Popa a lăsat poarta pe mâini bune. Cele ale nepoților săi - Mihai și „Bagheera“