Scrisoarea emoţionantă a lui Ion Barbu „Singurii care merită să deţină palmaresul FC Farul sunt cei care au contribuit la făurirea lui“

Aflat la Farul Constanţa din anul 2000, Ion Barbu a devenit unul dintre simbolurile clubului constănţean, pe care l-a slujit cu devotament ca jucător, dar şi ca antrenor. Şi îl slujeşte în continuare, acum făcând parte din staff-ul tehnic al SSC Farul, ca secund al lui Petre Grigoraş.
 
Ion Barbu s-a alăturat şi el campaniei prin care se încearcă aducerea semnelor identitare ale FC Farul către SSC Farul, subliniind că singurii care merită să deţină palmaresul defunctului FC Farul sunt cei care au contribuit, ca şi el, la făurirea lui. „Ne vrem identitatea înapoi! Împreună ducem mai departe spiritul farist!“, punctează Ion Barbu într-o scrisoare emoţionantă, care a fost postată pe pagina de Facebook a SSC Farul Constanţa şi care relevă legătura strânsă dintre Ion Barbu şi Farul, de la început şi până în prezent.
 
„M-am născut pe 14 mai 1977, la Scorniceşti, judeţul Olt. Ştiţi voi, de acolo de unde era echipa marelui «Cârmaci». Am început să joc fotbal la vârsta de nouă ani, iar primul meu antrenor a fost chiar tatăl meu. Pe atunci, majoritatea echipelor de fotbal erau grupate în jurul fabricilor şi altor unităţi de producţie. Şi purtau nume de profesii, ca «Muncitorul»; «Siderurgistul» sau «Minerul». Sau de produse finite, ca în filmul «Totul pentru fotbal», când «Gloria» juca un meci de baraj pentru evitarea retrogradării cu «Rulota». Primul meci în Liga a II-a l-am jucat pentru FC Olt Scorniceşti. Am pierdut 11-1. Aveam 14 ani.
 
Am ajuns la Farul Constanţa în 2000 de la Politehnica Iaşi, pentru care am jucat în Divizia B un tur de campionat. Şi n-am mai plecat!
Îmi iubesc oraşul natal, unde revin cât de des pot să-mi vizitez rudele, dar la fel de mult iubesc şi Constanţa. Tot aici mi-am întemeiat o familie împreună cu soţia mea, Rodica, şi am avut cea mai mare realizare din afara terenului de fotbal, pe fiica mea Arina. Pentru ele am muncit şi am jucat fotbal. Şi pentru suporteri!
Nici nu mai ştiu exact câte meciuri am jucat în total pentru Farul, oricum, peste 250. După ce am agăţat ghetele în cui, deşi nu consider că m-am retras vreodată, am ocupat la club orice funcţie mi s-a propus! Am fost şi antrenor principal, şi secund. Acum sunt tot secund.
Am renunţat la multe pentru Farul. Chiar şi la restanţele salariale pe care le mai aveam de încasat de la fostul patron Giani Nedelcu. Am avut şi oferte de la alte cluburi, dar le-am refuzat mereu pentru că am simţit că locul meu nu poate fi în altă parte decât aici. Probabil de aceea sunt îndrăgit de suporteri.
 
Am jucat pentru Farul în Liga I, a II-a şi în Liga a IV-a şi în cupele europene. Şi acum mai intru la miuţă cu băieţii sau la «5 contra 2», pentru că nu pot sta departe de gazon. Lucrurile se văd altfel de pe bancă… parcă în teren totul era ceva mai simplu.
 
Cea mai mare realizare a carierei mele sportive este finala Cupei României, din 11 mai 2005, pe care am pierdut-o, din păcate, în faţa lui Dinamo. Ne-am dorit foarte mult să câştigăm! Mai ales că am fost susţinuţi din tribune de peste 7.000 de constănţeni. În anul acela am terminat pe locul 5 şi am fost Campionii Provinciei.
 
Da, am trecut prin multe alături de Farul şi, dacă aş avea de ales, aş face-o din nou, fără ezitare! Sunt Ion Barbu şi am contribuit din anul 2000 la palmaresul FC Farul. Şi cred că singurii care merită să-l deţină sunt cei care, la fel ca şi mine, au contribuit la făurirea lui“, este textul scrisorii.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanţa