Sportivi amărâţi - stau într-un grajd dezafectat şi n-au de niciunele După un meci, o rugbystă a leşinat de foame (galerie foto)

Singura echipă de rugby feminin din sud-estul României, Rugby Club Litoral Mangalia, are în componenţă multe fete necăjite, cu situaţii cutremurătoare în familie. Pasiunea pentru sportul cu balonul oval le însufleţeşte însă şi le face să uite de ce le aşteaptă acasă, după antrenamente şi meciuri

Micile rugbyste pregătite de Lavinia Lungu sunt de admirat. Practică un sport specific bărbaţilor, dar nu se plâng de duritatea acestuia. Sunt luptătoare înnăscute, iar, pentru a juca, trec peste necazuri şi greutăţi mari.

Secţia de rugby feminin de la RC Litoral Mangalia funcţionează de trei ani. Fetele au vârste cuprinse între 11 şi 14 ani şi locuiesc fie în Mangalia, fie în localităţile din jur: 2 Mai, Limanu şi Vama Veche. Pentru a se putea pregăti şi juca, unele dintre ele au ţinut ascunse secrete dureroase. Ana-Maria Bunduc, de pildă, are 13 ani şi este din 2 Mai. Ea şi fratele ei mai mic, Cosmin, fac rugby de trei ani, iar acum doi ani antrenoarea şi celelalte fete au aflat în ce condiţii locuiesc cei doi. Echipa avea o deplasare la Bucureşti şi, cum Ana-Maria şi Cosmin nu s-au prezentat la locul de întâlnire, autocarul a mers să îi ia de acasă, şoferul fiind îndrumat de un alt copil. Fratele şi sora erau crescuţi de mamă şi bunică în condiţii deosebit de grele, într-un grajd dezafectat al fostului CAP, la marginea localităţii, într-o zonă plină de bălării şi câini vagabonzi agresivi. „Nu aveau curent electric, iar zidul era crăpat. Bagajele erau făcute de plecare, însă mama şi bunica nu reuşiseră să strângă bani de pachet pentru două zile, cât dura competiţia la Bucureşti. Ca să nu mai spunem că nu aveau ghete de joc. I-am luat aşa cum erau, pachetul l-am plătit eu, dar au fost şi colege care le-au împărţit din mâncarea lor. Copiii nu au simţit nicio lipsă. De multe ori, nu au cu ce să se încalţe. Dar sunt copii foarte respectuoşi şi mereu curaţi şi îngrijiţi. În plus, au valoare ca sportivi, fiind remarcaţi la multe întreceri", a arătat Lavinia Lungu. De atunci, mama celor doi s-a recăsătorit, iar soţul ei s-a chinuit şi a mai reparat locul în care locuiesc. Ana-Maria este o trestie de fată, dar plină de curaj. Şi fratele ei promite să devină un rugbyst bun. Joacă mijlocaş la grămadă, la echipa Under-14, deşi e cu trei ani mai mic decât colegii săi. Cu toate acestea, se numără printre cei mai buni de pe teren.

A jucat în picioarele goale

Trei ani de rugby are şi Andreea Dumbravă (14 ani), din Limanu. Nici ea nu e ferită de necazuri acasă. Fratele ei are mari probleme de vedere, iar familia nu o duce strălucit. După un meci jucat la Constanţa, fata a leşinat de foame în vestiar. Nu mâncase nimic toată ziua, întrucât mama ei nu avusese bani să-i facă pacheţel, iar Andreei îi fusese ruşine să le spună colegelor şi antrenoarei. Niciodată nu a avut în picioare ghete de meci. Odată a venit încălţată cu balerini şi a insistat să joace așa. „Din cauză că nu are ghete cu crampoane, o las să joace foarte puţin, gândindu-mă la eventuale accidentări. Când a jucat cu balerinii, la un moment dat unul i s-a rupt şi, ca să nu o încurce la alergat, i-a aruncat nervoasă pe amândoi şi m-a rugat să o las să evolueze aşa. Pune pasiune în acest sport. Plânge dacă nu o las să joace", dezvăluie antrenoarea.

Îşi ajută mama operată

Căpitanul echipei, Daiana Corina Arămitu (14 ani, din 2 Mai) este o domnişoară frumoasă, cu reale calităţi pentru acest sport (1,73 m şi 53 kg), fiind văzută de specialiști drept o viitoare jucătoare de lot național. Anul trecut, mama sa a suferit o operaţie de hernie de disc, iar de atunci, pe lângă faptul că a ajutat-o după intervenția chirurgicală, ca o adevărată asistentă personală, Daiana s-a implicat foarte mult şi în treburile gospodăreşti. Cu toate problemele pe care le are pe cap acasă, a fost prezentă la toate antrenamentele şi competiţiile. Joacă în forţă şi trage întreaga echipă după ea. Are un spirit de învingătoare.

La fete, se joacă rugby în şapte, iar pe banca de rezerve iau loc alte cinci rugbyste. Celelalte jucătoare din lotul lui RC Litoral sunt: Denisa Bişog (14 ani, 2 Mai), Maria Alexandra Matei (13 ani, Mangalia), Alexandra Datcu (13 ani, 2 Mai), Gabriela Predică (13 ani, 2 Mai), Ana-Maria Predică (11 ani, 2 Mai), Alina Dumitrache (14 ani, Vama Veche), Daniela Ioneciu (14 ani, Limanu), Cosmina Mecherel (14 ani, Mangalia) şi Diana Feraru (13 ani, Mangalia). Acum doi ani, de la RC Litoral au plecat două sportive la alte cluburi: Ana-Maria Stroia (17 ani), la Colegiul Naţional „Aurel Vlaicu" București (a fost selecționată şi în lotul naţional de junioare) şi Loredana Martac (18 ani), la echipa de rugby a Liceului „Pamfil Şeicaru" din comuna Pantelimon.

Feriți-vă din calea „tănculețului"!

Denisa Bişog este eminenţa cenuşie a echipei, şi la propriu, şi la figurat. Are rezultate extraordinare la învăţătură şi este cea mai tehnică jucătoare. Deşi fizicul nu o recomandă pentru un sport atât de dur, Denisa creează multe situaţii de eseu şi anticipează mereu mişcările adversarelor, ceea ce o face să fie o jucătoare importantă în echipă. De doi ani la rugby, Maria Alexandra Matei este „tănculețul" echipei. I se spune așa nu din pricina greutății corporale, pentru că nu e o fată din cale afară de solidă, ci pentru că e mai războinică din fire. Maria practică în paralel luptele libere. Mulți băieți au simțit în joc furia acestei rugbyste, care are o mare determinare și marchează mult. Alexandra Datcu (de un an la Litoral) este bună prietenă cu Daiana Arămitu, cu care se aseamănă și la fizic, având dimensiuni ideale pentru acest sport: 1,72 m și 51 kg. Copilă ambițioasă, Alexandra beneficiază și de sprijinul total al părinților pentru a practica rugby-ul.

Gabriela este spiridușul echipei

Acum trei ani au venit la club și surorile Predică. Gabriela este spiridușul echipei, o jucătoare mică de înălțime, dar cu o viteză excelentă și cu schimbări de direcție extraordinare. Ana-Maria este umbra surorii mai mari, pe care încearcă mereu să o întreacă. Ambele sunt jucătoare de bază. Alina Dumitrache vine de la Vama Veche. Îi este greu să fie prezentă la antrenamente, mai ales vara, întrucât familia ei administrează o pensiune agro-turistică, iar sportiva, care face rugby de doi ani, își ajută părinții. Daniela Ioneciu are o situație familială grea, însă face tot posibilul să fie prezentă la pregătire și la meciuri. Are un an de rugby. Tot atât a strâns și Cosmina Mecherel, care a fost adusă la acest sport de fratele ei mai mic, Cătălin (Cati). Este o rugbystă ambițioasă, dar mai are de lucrat tehnico-tactic. Antrenoara Lavinia Lungu are încredere în ea, ca și în Diana Feraru, care face rugby de trei ani, dar mai are de învățat.

Au bătut campioana de au uscat-o

Până acum, fetele au jucat în echipă mixtă, cu băieţi, dar au avut şi câteva partide amicale feminine, în care au lăsat o impresie deosebită. Anul trecut, pe plaja de la Mangalia, au întâlnit la beach-rugby vicecampioana României, o formație din Buzău, cu patru ani de vechime în Campionatul Naţional de senioare. Fetele de la Litoral, cu vârsta sub 14 ani, s-au confruntat cu jucătoare de peste 20 de ani, cedând doar cu 3-4 la eseuri. Apoi, la Constanţa, la turneul „Oval Beach", au bătut de au uscat Cernica, echipă clasată pe locul întâi la Naţionalele de la Roşia Montana. Scorul a fost 9-1. „Fetele mele sunt valoroase şi foarte muncitoare. Sunt extrem de mulţumită de ele şi aş vrea să le duc peste tot, să le vadă lumea, însă nu avem posibilităţi financiare. Mă doare sufletul. Deplasările sunt foarte costisitoare. Însă sperăm să primim sprijin bănesc pentru a putea participa în campionat", a spus Lavinia Lungu. „Încercăm să dezvoltăm rugby-ul feminin, care are o rată foarte scăzută în Constanţa. Fetele de la Litoral nu se dau în lături de la nimic, joacă cot la cot cu băieţii", a arătat şi Florin Ţugurel, directorul Departamentului de Dezvoltare Dobrogea al Federaţiei Române de Rugby.

Falsa idee a deformării corporale

Antenoarea Lavinia Lungu spun că, pe lângă cele 12 fete din echipă, a mai avut la pregătire și alte puștoaice care au dorit să încerce rugby-ul. Însă au renunțat, unele speriindu-se de antrenamente, altele fiind influențate negativ de familie. „Mulți părinți se tem să își lase fetele să practice acest sport, gândindu-se la posibile accidentări sau având falsa idee că, dacă fac rugby, se vor deforma corporal. Alți părinți pun un accent foarte mare pe învățătură, uitând că acești copii au nevoie și de activitate fizică. Iar tinerii care nu fac mișcare în timpul liber vor avea alte îndeletniciri, mai mult sau mai puțin benefice pentru dezvoltarea lor fizică și psihică. În România, există această chestiune a părinților care caută probleme acolo unde nu sunt. Însă acest lucru poate fi înlăturat, dacă s-ar face puțină reclamă pozitivă activității fizice în general", a detaliat Lavinia.