Tunarul Farului de acum jumătate de veac împlineşte astăzi 78 de ani Povestea lui Ioan Ciosescu, medicul care dădea goluri cu o precizie de chirurg (galerie foto)

Între 1959 şi 1963, la FC Farul a jucat un atacant fără egal. Centrul înaintaş Ioan Ciosescu era letal în faţa porţii, perforând plasele adverse la foc automat. Arădean la origine şi medic de profesie, fotbalistul, un golgeter înnăscut, s-a căsătorit la Constanţa, unde i s-au născut şi cei doi copii. Oraşul de pe litoral le-a rămas la suflet fostului jucător şi soţiei sale, Carmen. Acum, cei doi îşi duc bătrâneţile la Arad, iar Ioan îşi serbează astăzi ziua de naştere.
Născut la Arad, pe 18 aprilie 1935, Ioan Ciosescu a început fotbalul la UTA, debutând la echipa secundă în sezonul 1950/1951. În 1952, a fost promovat la formaţia mare, însă în acelaşi an, începând Facultatea de Medicină de la Timişoara, s-a transferat la Ştiinţa Timişoara, unde a jucat (la echipa a doua prima dată, apoi la prima), până în 1958, când a absolvit cursurile universitare. Cu Ştiinţa a cucerit Cupa României în 1958 şi a devenit de două ori golgeter al României, în sezoanele 1955/1956 (18 reuşite) şi 1957/1958 (21). A jucat 99 de meciuri pentru echipa bănăţeană, înscriind 67 de goluri. La finele facultăţii, a urmat repartiţia în profesia de medic şi aşa a ajuns Ioan Ciosescu la Constanţa. Bucuria Farului, care se pricopsea astfel cu un atacant pur-sânge, de mare valoare. Atacantul a jucat la Constanţa din returul sezonului 1958/1959 şi până la finele ediţiei 1962/1963. În acea jumătate de campionat, după un tur slab al echipei locale, Ciosescu a contribuit şi el la salvarea echipei de la retrogradare (Farul clasându-se pe zece). În ediţia următoare, echipa a ocupat locul patru în Divizia A, dar în stagiunea 1960/1961 a retrogradat. Jucător de top în Liga 1, lui Ciosescu nu i-a fost greu să se remarce şi în Divizia B, înscriind în acel an 36 de goluri, cifră cu care a fost golgeterul seriei şi neoficial al României. Farul a promovat însă rapid, iar în ediţia 1962/1963 (ultima a lui Ciosescu la Constanţa), „marinarii” au jucat iar în Divizia A. A fost un campionat reuşit, încheiat pe poziţia a cincea, după ce, la finele turului, Farul era prima în clasament. Tripleta Bukkosy - Ciosescu - Dinulescu a făcut furori, înscriind 26 dintre cele 35 de goluri ale Farului din tur. De asemenea, atacul constănţean a fost al doilea din campionat, după cel al Stelei.
 
Încheia meciul cu echipamentul imaculat
 
Timp de trei sezoane, între anii 1960 - 1963, Ioan Ciosescu a lucrat la Farul şi cu Petre Comăniţă, care era antrenor secund în acea perioadă. Comăniţă îşi aduce aminte cu plăcere de fostul său elev. „Ioan nu încheia niciodată meciul cu echipamentul murdar. Acesta era chiar imaculat la finele partidei, întrucât Ciosescu nu cădea niciodată pe gazon. Era un maestru al plasamentului, anticipa extraordinar centrarea, avea un dezvoltat simţ al porţii şi trăgea foarte bine. Ioan era numărul 9, centrul înaintaş. Dădea multe goluri pe campionat. Colabora foarte bine cu extremele Moroianu (pe dreapta) şi Vasilescu (pe stânga), doi jucători buni şi rapizi. Îi antrenam mult la centrări, iar Farul avea 30 - 40 de baloane pe meci care survolau careul advers de pe laturile terenului. Ciosescu era extrem de eficient la aceste mingi, atât cu capul, cât şi punând latul. Pe atunci, nu era aglomeraţie aşa mare în apropierea porţii, iar Ioan se descurca foarte bine în acea zonă, prin evitarea adversarului, dar şi prin mişcări înşelătoare”, spune Petre Comăniţă, antrenor emerit şi reprezentant zonal al Federaţiei Române de Fotbal. Echipa Farului din acei ani era şi una de intelectuali, mulţi dintre jucători având studii superioare. „Ciosescu era medic, fundaşul stânga Florescu - inginer, Tavi Brânzei (fundaş central) - profesor de matematică, Bibere (mijlocaş) absolvise ASE-ul, interul Sever terminase dreptul, iar Dinulescu era şi el inginer. După ce s-a lăsat de fotbal, Bibere a devenit şeful ICRAL-ului constănţean, iar Dinulescu s-a făcut arbitru, ocupând apoi funcţia de şef al Comisiei Centrale a Arbitrilor”, arată Petre Comăniţă.
 
Şi-a cunoscut soţia pe plajă
 
Ioan Ciosescu a petrecut patru ani foarte frumoşi la Constanţa, atât ca sportiv, cât şi în plan familial. Soţia şi-a cunoscut-o pe litoral, iar cei doi s-au căsătorit la Constanţa, oraş în care li s-au născut şi cei doi copii. Ciosescu a debutat în medicină tot în oraşul de la malul mării, unde şi-a luat specializarea (în ginecologie). Atât el, cât şi nevasta sa, Carmen, au fost foarte respectaţi şi iubiţi cât au stat la Constanţa. Carmen Ciosescu are numai cuvinte de laudă la adresa oraşului şi povesteşte cu plăcere de perioada petrecută la malul mării. „Eu sunt timişoreancă, dar l-am cunoscut pe soţul meu la Constanţa, vara, pe plajă! Ioan juca la Ştiinţa Timişoara şi era cu echipa în vacanţă. Pe 6 martie 1959, ne-am căsătorit la Constanţa, primarul de atunci oficiind serviciul civil la el în birou. Oamenii de aici ne-au primit cu braţele deschise. Nu ne pare rău că Ioan a ales Constanţa. Am petrecut câţiva ani minunaţi. Şi acum ne uităm pe fotografiile cu noi doi la Mamaia, singuri pe plajă, în mai sau în septembrie, şi ne cuprinde nostalgia. Era o splendoare”, povesteşte de la Arad Carmen Ciosescu, cea care a fost încadrată la Constanţa ca profesoară de educaţie fizică. „Am lucrat la Şcolile generale 12 (vizavi de Miga) şi 6 (lângă stadion), dar apoi m-am îmbolnăvit de hepatită. Iniţial, am locuit într-un apartament cu două camere în Port, pentru ca, după doi ani, când a venit barza, iar spaţiul devenind insuficient, primarul să ne repartizeze o locuinţă într-un bloc lângă Fantasio. Ne-am simţit extraordinar la Constanţa. Toată lumea ne cunoştea când ieşeam în oraş. Mi-a părut tare rău când am plecat de la Constanţa”, spune Carmen.
 
Cine l-a învăţat meserie
 
Aflat la începuturi în profesia de medic, Ioan Ciosescu a beneficiat de un sprijin deosebit din partea dr. Constantin Rusu, şeful secţiei constănţene de Ginecologie. „Acesta l-a învăţat meserie pe soţul meu. A fost un om extraordinar, cu care am avut o relaţie foarte strânsă. Ne-a botezat ambii copii. Pe al doilea, pe băiat, l-am născut tot la Constanţa, venind pentru aceasta de la Arad. Cât timp a jucat la Farul, soţul meu a împăcat foarte bine şi fotbalul, şi medicina. Este adevărat, pe timpul stagiaturii nu a fost repartizat la ţară, aşa cum se obişnuia atunci, şi nici nu a făcut gărzi de noapte, însă în rest a lucrat cu pasiune şi seriozitate. A operat, a asistat la naşteri”, arată Carmen. După perioada Farul, Ioan Ciosescu a mai jucat un an la Poli Timişoara (fiind în paralel medic într-o clinică), după care a plecat la Arad, unde s-a stabilit definitiv, a renunţat la fotbal şi s-a dedicat în exclusivitate medicinei. A profesat până la 60 de ani, când a ieşit la pensie.
 
Nora lui Ciosescu este constănţeancă
 
Astăzi, Ioan Ciosescu împlineşte 78 de ani. Nu o duce strălucit cu sănătatea, însă o are alături pe soţia sa, care îl sprijină şi îl ajută grijulie, cu aceeaşi dragoste ca-n tinereţe. „Ioan are unele probleme renale, iar piciorul său formidabil, dreptul, cu care a marcat atâtea goluri, e foarte umflat, astfel că soţul meu nu prea poate umbla”, spune Carmen. „Am plecat cu mare regret de la Constanţa, dar ce e frumos nu poate dura o veşnicie. Am mai revenit de atunci pe litoral, în câteva concedii. Despre situaţia actuală a Farului ştiu foarte puţin. Am înţeles că traversează o perioadă extrem de grea. S-au schimbat, normal, multe de când jucam eu acolo. Însă poate venim tot noi, vechea gardă, şi salvăm Farul”, zâmbeşte Ciosescu. Ambii copii ai lui Ioan şi Carmen sunt stabiliţi în străinătate: Cristina Manuela (51 de ani) - în Canada (la Toronto), iar Gabriel Ioan (45 de ani) - în Germania. Bătrânii Ciosescu au trei nepoţi, doi băieţi (Raul şi Manuel) de la Cristina Manuela şi o fată (Marta Tereza) de la Gabriel Ioan. „Băieţii sunt amândoi în ţară, Raul la Timişoara, unde lucrează la o mare firmă de traduceri, iar Manuel la Bucureşti, activând în domeniul kinetoterapiei. Acesta din urmă este din a doua căsătorie a fiicei mele, cu Lucreţiu Florescu, fost coleg cu soţul meu la Farul. Manuel locuieşte la Bucureşti, la bunicii din partea tatălui. Marta Tereza are 14 ani şi l-a moştenit pe bunicul ei în ce priveşte sportul de performanţă, numai că ea face înot, în Germania”, îşi descrie Carmen urmaşii, cu o voce caldă. Familia Ciosescu este strâns legată de Constanţa nu numai prin faptul că aici li s-au născut cei doi copii, ci şi prin aceea că nora lui Ioan şi a lui Carmen (soţia lui Gabriel Ioan) este constănţeancă. Mariana Ciosescu are aceeaşi profesie ca soţul ei, fiind medic (oncolog).
 
Sursa foto: old.banateanul.ro