#AdrianV.Rădulescu - ctitorul: Cercetarea, protejarea şi promovarea unei comori inestimabile, Tezaurul de sculpturi de la Tomis (galerie foto)

Atunci când vorbeşti despre Constanţa, gândul te duce degrabă la câteva imagini emblematice, reprezentative pentru această urbe cu o istorie milenară. Îţi apar în minte Maiestuosul Cazino, statuia lui Ovidiu, Farul Genovez, grupul statuar Fortuna cu Pontos şi, bineînţeles, misteriosul şi superbul Şarpe Glykon...
Vom lăsa deoparte poveştile comorilor de epocă modernă şi vom aborda problema ultimelor două, dovezi ale unei istorii incredibile a vechiului Tomis, pe ale cărui ruine se ridică oraşul Constanţa de astăzi.
 
Fortuna cu Pontos şi Glykon sunt două piese minunate, pe care nu le ratează niciun vizitator al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Ele pot fi găsite, pentru a fi admirate, în Sala Tezaur, de la parterul instituţiei sus-menţionate. Aşa cum se ştie, sau ar trebui să se ştie, aceste două comori fac parte dintr-un tezaur de 24 de sculpturi, descoperit întâmplător pe 1 aprilie 1962, în zona Gara Veche, la intersecţia străzilor Traian cu Mihai Viteazul.
 
Probabil mulţi dintre dumneavoastră aţi admirat Tezaurul de Muzeu. Din păcate, ceea ce se ştie mai puţin este contribuţia extraordinară pe care a avut-o arheologul şi directorul Adrian V. Rădulescu în ceea ce priveşte cercetarea acestui tezaur, protejarea lui de-a lungul deceniilor şi nu în ultimul rând promovarea lui într-o manieră excepţională, pe plan naţional şi mai ales internaţional.
 
Pe 1 aprilie 1962, prim-secretarul Regiunii Dobrogea, Vasile Vâlcu, primea un telefon ciudat: un muncitor care lucra la dezafectarea liniilor de cale ferată de la Gara Veche (care a funcţionat între 1860-1960) descoperise în pământ capul unei statui. Vâlcu l-a anunţat imediat pe bunul său prieten Vasile Canarache, directorul Muzeului de Istorie de la acea vreme, iar acesta, deşi a crezut iniţial că este victima unei păcăleli de 1 aprilie, s-a deplasat imediat la faţa locului. A convocat imediat toţi specialiştii instituţiei pe care o conducea, printre aceştia aflându-se şi tânărul muzeograf Rădulescu, care avea deja şase ani vechime la instituţia constănţeană.
 
Treptat, tezaurul de 24 de piese sculpturale a ieşit la iveală, în întreaga sa splendoare. S-a dovedit că acel cap de femeie (găsit de muncitor) era doar parte a grupului statuar Fortuna cu Pontos.
 
Fortuna sau Tyche, aşa cum o numeau grecii, era zeiţa norocului şi iată că şansa a făcut ca această comoară să poată fi descoperită. În urma săpăturii atent realizate de către arheologi, toate cele 24 de piese au fost scoase din pământul ce le ascunsese mai bine de un mileniu şi jumătate.
 
Sculpturile au fost găsite într-o groapă de 6x4 metri, peste care se suprapusese un edificiu din secol VI d.H. Piesele au fost în general datate în perioada sec. II-IV d.H. Potrivit istoricului DM Pippidi, toate aceste comori au fost probabil ascunse în veacul al IV-lea într-o vreme în care cultele antice aşa-zis păgâne erau obiectul unor persecuţii din partea creştinismului devenit religie dominantă. Surprinzător este faptul că piesele sunt de natură religioasă diferită (culte diferite - orientale şi greco-romane) şi de valoare artistică, de asemenea diferită.
 
Tezaurul este format din 24 de piese, în speţă opt statui şi statuete, o aedicula (mic templu), 14 reliefuri şi un altar care păstra încă urmele unor litere. Erau astfel reprezentate diverse divinităţi de sorginte greco-romană, orientală (micro-asiatică şi egipteană) şi autohtonă (traco-getă): Hecate (zeiţa magiei şi vrăjitoriei - 5 piese), Selene (personificarea Lunii - 1 piesă), Nemesis (zeiţa răzbunării), Şarpele Glykon, Fortuna cu Pontos, Isis (zeiţa egipteană a vieţii şi perechea lui Osiris - 1 piesă, Graţiile (Charitele la greci - zeiţe ale graţiei, frumuseţii, bucuriei şi plăcerii), Dionysos (Bacchus la romani - zeu al viţei-de-vie, al vinului şi al fertilităţii naturii - 2 piese), Esculap (Asclepios la greci - zeul medicinei - 1 piesă), Cybele (Marea Mamă a Zeilor - zeiţă a naturii cu atribute extrem de complexe - de sorginte asiatică dar recunoscută oficial în panteonul roman - 1 piesă), Dioscurii (Gemenii Castor şi Polux - eroi semizei, patroni ai navigaţiei şi ai marinarilor - 1 piesă), Hermes (Mercur - zeul comerţului, 1 piesă), Mithras (mare zeu şi erou protagonist al misterelor mihtraice şi al unui cult extrem de popular în imperiu), 1 piesă, Cavalerul Trac (Eroul Vânător - divinitate tracică, 1 piesă) şi Diana (Artemis, zeiţă a vânătorii, 1 piesă).
 
În 1963, în urma unui studiu desfăşurat timp de mai bine de un an, Muzeul din Constanţa editează cartea „Tezaurul de Sculpturi de la Tomis”, în care fiecare piesă este prezentată în detaliu. Lucrarea este semnată de directorul Vasile Canarche şi de arheologii Adrian Rădulescu, Vasile Barbu şi Andrei Aricescu.
În această lucrare, Rădulescu este cel care se ocupă de piesele ce îi reprezintă pe Bacchus, Cybele, Mercur, Esculap, Isis şi Diana. Cercetarea sa este extrem de atentă, obiectivă, iar concluziile trase sunt fundamentale pentru studierea ulterioară a acestor culte şi modul lor de manifestare la Tomis.
 
După 1969, Rădulescu devine director al Muzeului în locul regretatului Canarche. Continuă să promoveze piesele din Tezaur. Are o foarte bună relaţie de colaborare cu Muzeul Naţional din Bucureşti, cedează chiar piese din patrimoniul tomitan, dar nicio clipă nu se înduplecă ca printre acestea să se numere şi piese din Tezaur. Tezaurul rămâne la Muzeul din Constanţa, mai întâi la sediul din Palatul Episcopal, iar apoi, din 25 decembrie 1977, în noul sediu al MINAC, din Piaţa Ovidiu.
 
Prin grija lui Rădulescu şi prin contribuţia întregului colectiv, este creată sala specială a Tezaurului, care în următoarele decenii va atrage zeci, sute de mii de vizitatori. În paralel, sesiunea ştiinţifică anuală Pontica atrage la Constanţa somităţi ale arheologiei naţionale şi internaţionale. Revista Pontica cuprinde studii care oferă detalii extrem de preţioase legate de Tezaur şi de cultele adorate în Tomisul antic precreştin.
 
Prin Tezaurul de la Tomis, care cuprinde piese unice în lume (Glykon, de ex.), Constanţa devine unul din punctele importante de pe harta europeană a marilor muzee de istorie.

 
Bibliografie
 
Canarache, Rădulescu, Barbu, Aricescu - Tezaurul cu sculpturi de la Tomis, Bucureşti 1963
Rădulescu - Artă şi arhiotectură în Dobrogea, în epoca romană, Studia Gotica, Styockholm
Constantin Preda - Adrian Rădulescu şi cercetarea istorico-arheologică dobrogeană, Pontica 33-34
Maria Alexandrescu Vianu - The treasury of scultures from Tomis, The cult inventory of a temple, daciajournal.ro
Maria Bărbulescu - Adrian Rădulescu - La 75 de ani de la naştere şi 7 ani de la dispariţie

Sursa foto: Imaginile au fost puse la dispoziția cotidianului ZIUA de Constanța de conducerea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și familia istoricului A. Rădulescu
 

Despre Cristian Cealera

Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.


Citeşte şi: #AdrianV.Rădulescu - ctitorul Adrian Rădulescu, fondatorul marelui Complex Muzeal de la Adamclisi (Tropaeum Traiani)

Galerie foto: