Ziua Dobrogei

#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Dr. Florin Stan - „Prof. univ. dr. Adrian Rădulescu făcea să prindă viaţă viaţa de demult...“ (galerie foto)

Campania editorială demarată de cotidianul ZIUA de Constanţa şi dedicată rememorării personalităţii istoricului Adrian V. Rădulescu şi-a găsit ecou în rândul cititorilor. Aşa se face că am primit pe adresa redacţiei de la dr. Florin Stan, consilier în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, şeful Secţiei de Istorie din cadrul Muzeului Marinei Române în perioada 2005 - 2013, o evocare a personalităţii prof. univ. dr. Adrian V. Rădulescu din perspectiva studentului Facultăţii de Istorie.
 

 
„Nicio devenire, niciun parcurs intelectual nu poate aspira la împlinire fără întâlnirea fastă a unor ctitori spirituali. Pus în faţa rememorării unui astfel de moment, nu pot avea suficienţa restituirii integrale a portretului unui astfel de ctitor. Voi încerca însă, făcând apel la un loc al memoriei de neşters... Acolo unde Magistrul nostru Adrian Rădulescu rămâne ca unul dintre acele chipuri creatoare de sens.
 
Aflându-mă printre studenţii anului I ai Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie ai Universităţii «Ovidius» Constanţa, ca orice tânăr care în perspectivă îşi vedea viitorul atins de inspiraţia muzei Clio, eram atent la dascălii care, ex cathedra, ne ofereau pe parcursul cursurilor fragmente preţioase ale puzzle-ului istoriei lumii. Prima întâlnire cu magistrul Rădulescu - şi deopotrivă cu un alt cunoscut dascăl, Ion Bitoleanu - a fost una livrescă, prin intermediul singurei monografii a Dobrogei: Istoria românilor dintre Dunăre şi Marea Neagră. Dobrogea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979 (reeditată apoi sub titlul de Istoria Dobrogei, Constanţa, Ex Ponto, 1998).
 
Primul contact real cu personalitatea Magistrului a fost prilejuit de anul I de facultate. Distins, sobru fără a fi distant, remarcabil prin discurs şi impetuozitatea prin care transmitea informaţia, prof. univ. dr. Adrian Rădulescu făcea să prindă viaţă viaţa de demult. Rând pe rând, oraşe-stat, regate şi imperii ale Orientului Antic, metropole şi colonii ale Eladei, împreună cu filosofii neuitatei lumi elene, începuturile legendare ale Romei, apoi Republica Romană şi Imperiul întemeietor, totul prindea contur real şi sens pentru studenţi.
 
Personal, sunt convins că nu întâmplător majoritatea studenţilor din acei ani ai Facultăţii de Istorie au urmat o carieră în domeniul pregătirii universitare, fie la catedră, în muzeistică, arheologie sau cercetare ştiinţifică. Lucru datorat în mare măsură Magistrului neuitat de atunci.
 
Dincolo de catedră, adevărat spiritus rector, Adrian Rădulescu diriguia în interesul cercetării şi promovării ştiinţifice la cel mai înalt nivel activitatea Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie. «Pontica», sesiunea tradiţională a instituţiei pe care însuşi Magistrul o iniţiase încă din anul 1968, devenită peste ani cea mai longevivă manifestare ştiinţifică de profil din România, oferea cu prisosinţă cadrul în care studenţii de la Istorie puteau să-şi «orienteze» viitoarea specializare.
 
Făcând aici o paranteză, subliniem că fără Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, fără profesioniştii dedicaţi ai acestuia şi în primul rând fără profesorul Rădulescu, învăţământul universitar de Istorie nu s-ar fi dezvoltat aşa cum s-a întâmplat în anii ҆90.
 
Cunoscându-l pe Magistru din perspectiva studentului, urmărindu-l la cursurile generale şi de specialitate, în mijlocul specialiştilor români şi străini invitaţi ai sesiunilor ştiinţifice ale muzeului - orice nominalizare ar fi prea săracă faţă de numeroasele prezenţe notabile -, uneori, aflându-mă la documentare în generoasa bibliotecă a instituţiei, văzându-l în «exerciţiul funcţiunii», am remarcat vocaţia ctitorului, a omului-instituţie care, deasupra funcţiilor efemere, avea perspectiva trăiniciei faptelor.
 
Într-un dialog pe care l-am avut cu profesorul Rădulescu despre Mitropolia Tomisului, l-am aflat vorbind, ca adesea, cu însufleţirea celui care cercetase bazilicile creştine de la Axiopolis, Callatis, Tropaeum Traiani, încă din perioada în care cercetările de acest gen erau supuse ochiului critic al cenzurii regimului politic.
 
Apropierea de valorile trecutului creştin al vechii Dobroge, al Scythiei Minor, era pentru Magistru un fapt natural, având în vedere ascendenţa sa, ca fiu al preotului Vasile Rădulescu. Dar nu doar biografic, ci şi practic, Profesorul lua parte activă la viaţa vie a Bisericii noastre Ortodoxe. Astfel l-am regăsit la ultimul praznic la care a participat ca membru al bisericii luptătoare, în Noaptea Învierii anului 2000.
Mă aflam atunci în Biserica «Adormirea Maicii Domnului» I, una dintre primele lăcaşuri de cult ridicate în oraşul Constanţa, după revenirea Dobrogei în graniţele ţării la 1878. În rândul credincioşilor, la doar câţiva paşi, l-am remarcat imediat pe Profesor, deloc deranjat de afluenţa în mijlocul căreia se afla. Smerit efectiv în faţa Tainei divine, Adrian, fiul preotului Vasile, cunoştea harul de care el însuşi se împărtăşise. De altfel, putem fi convinşi că ascendenţa şi autoritatea sa ca om de ştiinţă şi om al cetăţii se datora harismei înţelepciunii, dar binemeritat şi valorificat ca un talant de mare preţ, spre marele folos al contemporanilor şi posterităţii...
 
Privindu-mi atunci Magistrul, am înţeles mai mult ca niciodată sensul devizei «Nihil sine Deo!». Profilul şi atitudinea sa transmiteau mulţumirea omului conştient de faptul că nimic nu poţi împlini fără atingerea harului, fără dialogul permanent cu Dumnezeu şi fără împărtăşirea sinceră a valorilor instituţiei teandrice din care făcea parte.
 
Concis, acesta a fost destinul împlinit al ctitorului Adrian V. Rădulescu, de la fiul preotului din Dorobanţu de Călăraşi la preocupările savante care au marcat în mod fast muzeologia dobrogeană, cercetarea istoriei vechi a Dobrogei şi învăţământul superior de profil din Alma Mater tomitană, până la chemarea sa în rândul bisericii biruitoare, un cursus honorum şi un parcurs uman care binemerită şi în faţa căruia astăzi ne înclinăm cu recunoştinţă.“
 
Sursa foto: Fotografiile ce îl înfățișează pe Adrian Rădulescu ne-au fost puse la dispoziţie de conducerea MINAC şi de familia istoricului
 
Despre Florin Stan
 
Încadrat prin concurs în Ministerul Afacerilor Externe, unde îşi desfăşoară activitatea în Centrala instituţiei începând din anul 2014, în calitate de consilier, Florin Stan a fost şeful Secţiei de Istorie din cadrul Muzeului Marinei Române, în perioada 2005 - 2013. Din anul 2011 este cadru didactic asociat al Universităţii ,,Ovidius” Constanţa, Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice.
Între 1998 şi 2005 a fost profesor de Istorie - titular în învăţământul preuniversitar constănţean, în perioada 2000 - 2003 predând la Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu”.
Este doctor în Istorie (2009) al Universităţii „Valahia” din Târgovişte, licenţiat (1998) şi absolvent de studii aprofundate în Istorie (2000) în cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa. Expert atestat din anul 2012 de Ministerul Culturii în domeniul „Bunuri arheologice şi istoric-documentare: istorie contemporană”.
Autor a trei volume ştiinţifice de autor şi editor sau coordonator a cinci volume de specialitate. Cel mai recent volum publicat: România - Israel (1948-1991). Relaţii bilaterale, Cluj-Napoca, Argonaut, 2016 (538 pp.).
În anul 2013 a fost distins cu ordinul „Virtutea Maritimă” în grad de Cavaler, conferit „în semn de apreciere pentru rezultatele remarcabile şi înaltul profesionalism dovedite în executarea misiunilor încredinţate” (Decretul prezidenţial nr. 711/14 august 2013).
 
Citeşte şi:
 
#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Istoricul Adrian Rădulescu şi legăturile cu viaţa spirituală a Tomisului (galerie foto)
 
 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

#citeşteDobrogea Semicentenarul „Spitalului Mare“. Interviu cu dr. Ioan Alupoaie, primul director. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

05 Mar 2019 876

In Memoriam Kemal Hașim Karpat. Ultimul mesaj adresat dobrogenilor, prin intermediul ZIUA de Constanța (galerie foto)

22 Feb 2019 1934

#citeşteDobrogea Şi-a închinat tinereţea „Bibliografiei Dobrogei“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

20 Feb 2019 644

#citeşteDobrogea Primul ghid, de la 1937, al exponatelor Muzeului de Arheologie Constanţa, de astăzi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa (galerie foto)

19 Feb 2019 647

„Călăuza vizitatorului în Muzeul Regional al Dobrogei”, de Ioan Micu

18 Feb 2019 495

Vlad Ţepeş, „domnul Daciei“, în naraţiunile bizantine, ruseşti, italiene şi germane (IV). Relatări privind perioada 1461-1462

16 Feb 2019 1891

#scrieDobrogea Istoria culturală a Dobrogei trebuie eternizată. „A dispărut creatorul, dar îi va supraviețui creația“ (galerie foto)

15 Feb 2019 1060

Articol despre Simion Tavitian - Publicatia Ararat, nr. 22, 16-30 noiembrie 2005

15 Feb 2019 264

#citeşteDobrogea Scrisoarea domnitorului Carol către tatăl său. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

14 Feb 2019 1892

#citeşteDobrogea Raportul avocatului Scarlat Huhulescu, de la 1934, de azi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

12 Feb 2019 919

#citeşteDobrogea In Memoriam Paul Barbăneagră, cineast de origine dobrogeană, la 90 de ani de la naştere

11 Feb 2019 646

Vlad Țepeș, „domnul Daciei“, în narațiunile bizantine, rusești, italiene și germane (III). Relatări privind perioada 1461-1462

11 Feb 2019 1337

#citeşteDobrogea Scriitorul Tudor Şoimaru, de astăzi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

08 Feb 2019 761

#citeșteDobrogea „Dobrogea românească“ (1938) - un nou titlu prețios, de astăzi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

05 Feb 2019 958

„Dobrogea românească”. Îngrijită de Elsa şi G. Dumitriu Gerea

04 Feb 2019 717