#citeşteDobrogea 120 de ani de la reformarea învăţământului românesc. Ceea ce suntem îi datorăm vizionarului Spiru C. Haret. Şi nimic actualilor...

Îi auzim des invocat numele, iar contemporanii l-ar putea numi „iconic“. Academicianului Spiru Haret îi datorăm ctitorirea învăţământului modern românesc, pus pe baze sănătoase, dar care, din păcate, astăzi nu mai constituie un model de excelenţă.
 
Ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor timp de trei mandate (1897-1899, 1901-1904, 1907-1910), matematicianul Haret este cel care a supus adoptării, de către Parlamentul României, a unei noi legislaţii, care la 23 martie 1898 avea să fie aprobată - Legea învăţământului secundar şi superior. Urmată, un an mai târziu, de Legea învăţământului profesional (1899).
 
Prin legea din 1898, eminentul dascăl Spiru Haret s-a dovedit un vizionar, reuşind să ofere României „Biblia“ dezvoltării sale ulterioare.
 

Ce prevedea reforma Haretiană?

• Prelungirea duratei învăţământului secundar de la 7 la 8 ani, împărţindu-l în două cicluri: inferior (gimnaziu) şi superior (liceu); şi în trei secţii: reală (ştiinţe), modernă (limbi străine) şi clasică (limbi străine, latină şi greacă).
• Învăţământul secundar pentru băieţi s-a organizat în gimnazii şi licee, iar cel pentru fete în şcoli secundare de gradul I (5 ani) şi II (4 ani) - cu studii speciale necesare femeilor (ex: creşterea copiilor, igienă, farmacie).
• A sprijinit dezvoltarea învăţământului în mediul rural (cu urmărirea dezideratului „o şcoală primară în fiecare sat“): a înfiinţat peste 1.200 de şcoli rurale; a fondat revista „Albina“ (1897), „revistă enciclopedică populară“ (denumită după „Albina Românească“, fondată de George Asachi), apărută săptămânal, care, prin costul redus şi conţinut, putea fi la îndemâna populaţiei rurale.
• A dezvoltat caracterul practic al învăţământului: „Pretutindeni se cere ca profesorii să nu facă apel la memoria şcolarilor decât atunci când învăţământul nu-i poate ţine locul. Peste tot se impune a se face aplicaţii şi a se dezbrăca învăţământul cât mai mult posibil de caracterul abstract şi pur teoretic“.
• A sprijinit activităţile extraşcolare şi a susţinut educaţia fizică în şcoli (sub dictonul „mens sana in corpore sano“), separând-o de instrucţia militară, şi a introdus o dotare tehnico-materială şcolară adecvată (ex: hărţi geografice).
• A înfiinţat cantinele şcolare şi internatele; a introdus facilităţi de transport pentru elevii care locuiau la distanţe mari de şcoală (14 ianuarie 1898).
• A stimulat sentimentele naţionale ale elevilor; a instituit serbări şcolare cu caracter patriotic naţional şi jocuri naţionale; a crescut importanţa predării istoriei naţionale; a organizat excursii şcolare la locuri şi monumente istorice şi acţiuni de îngrijire a acestora; a stimulat scriitori şi compozitori pentru a scrie opere cu conţinut patriotic pentru tineret; a strâns fonduri de la elevi - 10 bani/elev -în vederea achiziţionării unei viori Stradivarius pentru compozitorul George Enescu.
• A îmbunătăţit pregătirea pedagogică a profesorilor: a înfiinţat seminariile pedagogice pentru învăţământul secundar, pe lângă fiecare universitate; a introdus un „examen de capacitate“ pentru profesori şi obţinerea unei catedre prin concurs (probă publică obligatorie), cu selectarea profesorilor din rândul absolvenţilor de universităţi, şi a profesorilor din rândul absolventelor de şcoli superioare de fete; a înfiinţat „Biblioteca pedagogică“ (1903), care, prin Casa Şcoalelor, a publicat importante lucrări de pedagogie.
• A introdus examenul de admitere în învăţământul secundar, pentru absolvenţii claselor primare.
• A introdus examenul de capacitate (de absolvire a gimnaziului) şi a înlocuit bacalaureatul cu un examen general de absolvire a liceului.
• A reorganizat învăţământul universitar, instituit în timpul domnitorului A.I. Cuza (1864), prin mărirea numărului de facultăţi.
• A sporit activităţile practice, pentru care au fost create condiţii în cadrul laboratoarelor universitare, şi a introdus examenul de la sfârşitul fiecărui an universitar.
• A înfiinţat senatul universitar (format din rector, decan şi câte un reprezentant al fiecărei facultăţi).
• În 1909 a introdus legea pentru şcolile de copii mici (2 iunie 1909), „a grădiniţelor“.
• A reorganizat şi susţinut învăţământul tehnic-profesional, destinat „celui mai mare număr de copii“, care „nu pot să urmeze învăţământul secundar general, fie din lipsă de mijloace materiale, fie din lipsă de capacitate intelectuală“ (cum îl descria Spiru Haret).
• A împărţit învăţământul profesional în patru ramuri: agricol, silvic, meserii şi comercial, introducând obligativitatea formării şi susţinerii şcolilor profesionale de către marile ateliere ale statului, „corespunzătoare necesităţilor lor şi întreprinderilor lucrative ale statului“.

 

Un ieşean cu origini armene

 
Născut în 1851, la Iaşi, într-o familie cu origini armene, Spiru Haret a absolvit Colegiul Naţional „Sf. Sava“ (1862-1869) şi Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1869-1874). Devenit orfan, a fost ajutat de ministrul învăţământului, Titu Maiorescu, cu o bursă la Paris, unde a obţinut licenţa în matematică (1875) şi fizică (1876).
 
După ce şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea Sorbona din Paris (1878), Sur l’invariabilité des grands axes des orbites planétaires (Despre invariabilitatea axelor mari ale orbitele planetare), i s-a propus să predea la Universitatea din Grenoble. Haret a preferat însă să se întoarcă în patrie, devenind profesor universitar (1878-1910).
 
Meritele sale ştiinţifice nu au rămas neobservate şi, în 1879, la 28 de ani, a fost ales membru corespondent al Academiei Române (titular din 1892). Datorită prestigiului său, a obţinut poziţii de vârf în organizarea şi conducerea învăţământului românesc: inspector general al şcolilor (1883, sub ministrul P.S. Aurelian) şi secretar general al Ministerului Instrucţiunii Publice (1885-1888, sub ministrul D.A. Sturdza).
 
După încheierea ministeriatului, în 1910, a publicat „una dintre primele cărţi din lume care aplică matematica la studiul societăţii“: Mécanique sociale (Mecanica socială).
 
Sursa text: https://tudorvisanmiu.wordpress.com
 
Sursa foto: http://www.spiruharet.ro