Ziua Dobrogei

#citeşteDobrogea Constanţa de altădată - cafenele cu pescari şi cu poveşti (galerie foto)

În volumul său apărut în 1936, Tudor Şoimaru face o monografie a Constanţei interbelice,cu talent literar şi note caragialiene, pe alocuri. Relatările sale pitoreşti redau parfumul oraşului de altădată şi sunt ilustrate cu fotografii ale timpului, ce învie pentru cititorul actual o Constanţă fermecătoare, în care timpul avea mare multă răbdare cu oamenii, cu locurile, cu poveştile lor.
 

 
Redăm mai jos un fragment din cartea pe care o puteţi descărca gratuit din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa. Autorul trece în revistă cafenelele şi ceainăriile din oraş, cu toată „fauna” multietnică, cu atmosfera boemă ce îndemna la depănat amintiri, cu „nostalgia peisajului şi lenea desţelenirii”.
 
„Constanţa?... S'a născut din drojdie de cafea, Afrodită orientală. Şi totuşi cei cari au pus-o sub semnul cafenelei au fost nişte înţelepţi… Cu un şerbet de trandafir şi-o gingirlie ai o filosofie unică. Fără dramă, fără ecuaţii sufleteşti. Ai nostalgia peisajului şi lenea desţelenirii; mori cu fiecare plecare de vapor şi renaşti cu toate sosirile. Şi eşti tot acelaşi. De sus, dela cafenea, ai sub picioare marea, o desfizi, o stăpâneşti, nu-ţi scapă. De aceea constănţeanul nu intră niciodată în ea. Nu vrea s' o simtă cum îi fuge printre degetele picioarelor. Da, marea s'o priveşti de sus, dela cafenea, ca pe prostime. Dacă te scobori la ea, te'neacă...
Poate de aceea, atâtea cafenele, în Constanţa: Café SulinaCafé Maritima, puţin mai departe la Timonier. Aci vin hamalii din port şi pleava. Se mănâncă aterine cu roşii şi se bea vârtos. Se mai desface - pe sub mână - un pachet de ţigări sau câteva brichete scoase pe fundul pălăriei, din port. În Piaţa Ovidiu, e luxul. Café Elita, are muzică şi se plăteşte. În noapte, când briza mării mângâie arsurile pielii, un tuciuriu se amuză să plimbe ciocănaşe pe liniile ferate ale ţambalului. Nu râdeţi. Armoniile cad parcă din cer - odată cu gândacii nopţii - şi valsurile lui Chopin prind aripi de mătase...”
 
Iarna, cu pescari şi păţaniile lor
 
Şi continuă autorul, povestind despre vremea friguroasă, când oraşul se zgribuleşte, iar marea nu mai e atât de prietenoasă ca vara:
„Din noapte intrau în cafenea pescarii. Sgribuliţi de frig, aduceau câte-o papură cu scoici; singurele fructe de iarnă pe care marea le oferă năvodului. Smeriţi, ca nişte fete bătrâne, se aşează pe la mese, şi degetele lor experte, încep să ţese prostovolul, gândind poate la tihna unui cămin, ei care nu au cunoscut femeie, decât fără cununie. Doi pescari au început o partidă de biliard, aşa într'o doară, pentrucă aici nimeni nu joacă pe bani. Şi cum ar juca? Iarna, de abia de iese un «sfanţ» pentru cele câteva scoici vândute în piaţă. De abia să ai pentru o pipă şi o cafea.
În schimb, ce cafea! În tot oraşul, rar dacă bei ceva asemănător ca aci.
- E făcută cu apă dela Hinog,  mărturiseşte mândru cafegiul Aristide.
Pentrucă aşa e la Constanţa: apa se aduce din două locuri, dela Murfatlar şi dela Dunăre din Hinog, ceea ce face ca unii constănţeni, să aibă parte de apă mai dulce decât alţii, deci şi de o cafea.
Dar asta, n'au s'o ştie sezoniştii niciodată!
De cum dă soarele de echinocţiu şi ziua ambiţionează să întreacă noaptea în lungime, vieaţa pescarilor se schimbă. Adio, scoicile! E timpul aterinei şi pălămidei!
Ştiţi, pălămida năzuroasă, pe care balcanicii o fac lacherdă şi care până mai acum doi ani nici nu se abătea prin apele Constanţei.
N' o să credeţi, dar aşa e. O spune Ilie şi Aristide şi lvko, dalmatul:
- Peştilor, ca şi oamenilor, li se abate câteodată din te miri ce.
-  Până mai ieri pas de găseşte o pălămidă. Iar acum când pălămida huzureşte, a dispărut cu totul smaridul, gălbejitul ăla dulce ca bibanul şi galiaua, pe care o mâncau evreii, fiindcă nu are solzi!
De sigur, Ilie nu minte. El a văzut multe. N'a văzut sirene, nici tritoni, dar a văzut porcul de mare născând ca pisica, a văzut foca din Caliacra - rătăcită pe aici - netezindu-şi drumul pe sub prostovol ca să prindă peşte viu, delicatesuri:
- Vine foca până la pânza talianului. Şi când nu gândeşti şi-a vârît botul în ea. Ei, dar e simandicoasă ca o cucoană. Nu mănâncă decât ce e bun din peşte. Şi deosebeşte domnule, ca boierul, care's maţele ce trebuesc asvârlite şi care-i capul!
 
Desigur, astea sunt spectacole mai rare, pentrucă în coastă la Duduia doar aterina jucăuşe şi scrumbia cea şireată ca o vulpe, se sbenguesc cât ţine vara. Totuşi, din când în când mai cade câte un călcănaş sau o trigonă, câte un lavrache cu carnea cum e puiul de găină şi mai cad lufarii sau guvizii, pe care îi prinzi ca pe fete, cu momeala ...
- Şi încă ce momeală - chicoteşte Aristide. Numai scoică sfărâmată şi cu miez de pâine moale. Dacă nu cumva ai peşte mic sau inimă de vacă.
 
E drept, câteodată, vara, când e apa roză ca într'o pânză, mai pluteşte pe aici şi un cadavru. Îl aduce valul legănându-l tocmai din Mamaia sau din larg. Şi cum vine cu o algă peste pântec, astupându-i goliciunea, pare o marmură învineţită de muzeu.
Vara vin sub coastă vizitatorii să petreacă cu pescarii. Vor să înveţe dela ei cum se face o momeală pentru peşte, cum se fierbe midia pe pirostrii. Vara, când e atât de dulce să trăeşti numai pe apă.
 
Prostovolul pare atunci paianjen prins în cuie. Peste valuri saltă vesel pescăruşul: o aripă din sandala unui zeu care lunecă spre un alcov de sirenă.
Acum e iarnă însă, geme vântul. E ajun de sărbătoare, de Crăciun, iar năvodarii sgribuliţi au pornit să-şi încălzească noaptea, cu colindul...”
 
De un pitoresc aparte, monografia „Constanţa”, a dramaturgului şi prozatorului Tudor Şoimaru, merită parcursă de la un capăt la altul, căci imaginile evocate ale oraşului nostru de odinioară au un farmec de neegalat. 
 
Sursa foto: Ilustraţii din cartea „Constanţa”, de Tudor Şoimaru
 
Citeşte şi:
 
#citeşteDobrogea: Scriitorul Tudor Şoimaru, de astăzi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa
 
 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

#citeşteDobrogea „Constanţa pitorească“ (1908) Povestea vieţii nefericitului poet Ovidiu, „perit din cauza geniului“

23 Sep 2019 420

#citeșteDobrogea 175 de ani de la nașterea lui Remus Opreanu - un model al demnitarului dedicat binelui public

22 Sep 2019 395

#citeșteDobrogea Ctitorul Cazinoului, prefectul Scarlat Vârnav, 168 de ani de la naștere

22 Sep 2019 361

#citeșteDobrogea În 1957, lumea Antichității era adusă pentru prima oară pe scena constănțeană, în spectacolul „Ovidius“

21 Sep 2019 467

#citeșteDobrogea „Constanța pitorească“ (1908) Odiseea vasului „Carol I“, pe o Mare Neagră înghețată

21 Sep 2019 686

#citeşteDobrogea „Istoria Dobrogei“ (1998) Lecţii esenţiale de istorie dobrogeană. 20 septembrie 1940 - evacuarea Cadrilaterului

20 Sep 2019 511

#citeşteDobrogea „Constanța pitorească“ (1908) Chiar şi-acum un secol, Portul Constanța era mai „viu“ decât astăzi (galerie foto)

20 Sep 2019 502

#citeșteDobrogea „Constanţa pitorească“ (1908) Cu amărăciune, despre Cazinoul de-acum un secol, animat de cele mai bune orchestre din ţară (galerie foto)

19 Sep 2019 1282

#citeșteDobrogea Activitatea sanitară pe Valea Kara-su

18 Sep 2019 713

#citeşteDobrogea Arşavir Acterian, un martor de excepţie al epocii sale

18 Sep 2019 490

#citeşteDobrogea „Constanţa pitorească“ (1908) Fasoanele domnișoarelor de pension, etalate pe bulevardul Elisabeta, acum un secol (galerie foto)

18 Sep 2019 717

#citeșteDobrogea „Constanța pitorească“ (1908) „Tomisul şi-a salvat amintirea şi istoria, în ruinile sale şi monedele vechi găsite pe urmă“ (galerie foto)

17 Sep 2019 1207

#citeşteDobrogea „Constanța pitorească“ (1908) Geamiile, o curiozitate a Constanţei. „Pe străinii veniţi de pe aiurea îi opreşte în loc solemnitatea acestor rugăciuni“ (galerie foto)

16 Sep 2019 1417

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Sosirea autorităților militare româneşti în Tulcea, prilej de sărbătoare şi speranţă

16 Sep 2019 651

#citeșteDobrogea Inaugurarea primei biblioteci din Dobrogea, pusă la dispoziția cetățenilor „cari vor dori a se lumina”

15 Sep 2019 390