20 Sep, 2019 00:00
2407
„Trenurile încărcate vin ca să ia locul celor care scot vagoanele deşarte, ferindu-se în de ele numai prin semne de fanioane şi şuerături stridente. Peste toată această trudă şi biruinţă, se ridică soarele de dimineaţă, potolit din vâlvătăile răsăritului. În mijlocul portului, ca o strajă neclintită, stă turnat «Încrucişătorul Elisabeta», care stăpâneşte solemn toată raza, privighind cu încredere la înconjor, ca la tezaurul neamului nostru.
Mai la o parte, îşi însăilează pe perspectivă, catargele şi mulţimea frînghiilor, «Bricul Mircea», mai visător şi mai încercat, în aprinderea de raze. (...) Trenurile care se încrucişază pe lungul cheiurilor, pufnesc şi chiue, crâşnind strident pe şinile întortochiate. Bogăţiile se împrumută în de ele, se ia şi se dă, se-ncarcă şi se descarcă, în aceiaşi pripă şi zarvă, cu aceleaşi strigăte şi duduituri de punţi, în primenirea viermătului care munceşte şi asudă.
Activitatea se împarte cu înfrigurare. De toate laturile cheiurilor, străjuesc vapoarele acostate, legate de ţerm cu odgoane întinse. La cheiul vechiu descărca un vapor cărbuni. Namila neagră, înlănţuită, se întuneca şi mai mult de praful ridicat din cărbuni. Oameni care lucrează pe bord sunt toţi numai un tăciune şi din prăfuirea lor neagră, nu le roşesc decât ochii injectaţi. Cei care încarcă coşuri în podul vaporului, nu se mai cunosc decât în mişcări, în înaurarea continuă a prafului răscolit.
Macaralele smuncesc din pântecile desfăcut al vaporului, mănunchiuri enorme de coşuri pline, pe care le aruncă la mal, zăngănindu-şi lanţurile. S'ar părea că scot cu cârligile lor focul şi răutatea din măruntaele aprinse ale monstrului, ca să-l uşureze din năduful încărcăturei. Pe cheiul din faţă se înalţă piramidele negre, cu sclipiri unsuroase de cărbuni descărcaţi.
La capul portului masiv, un vapor german, aruncă pe mal ca în batjocură baloturi de marfă, care se rostogolesc greoae în toate părţile o corabie turcească încarcă scânduri de brad. Pe bordul unui vapor italian, gata de plecare, s'au încărcat boi, care se-ncurcă în coarne, mişcându-şi capetele în bătaea soarelui.
De-a lungul cheiurilor dela portul nou, stau înşirate vapoarele care încarcă bucate. Unile sunt afundate de tot în apă, ghiftuite de atâta povară, pe când cele care sunt mai goale, se-naltă negre şi nesfârşite, de par'că-ar ieşi din unde. Porumbul vărsat pe pâlniile podurilor de încărcare, ţurue, în valuri inervante, aprinzându-şi în curgere coama de aur. Un hamal care n'apucase bine de gura sacului, când venia pe punte scapă cu mâna de-un colţ şi în treacăt curge în mare un val galben de porumb resfirat.
Paguba aceasta nu emoţionează pe nimeni, căci de toate părţile s'aud şuruituri de risipă, în goana şi graba încărcatului. Cheiul tot e o împrăştiare de grăunţe amestecate şi călcate, de pe care zboară stoluri întunecate de ciori şi vrăbii sătule. Când vezi părăduirea aceasta neluată în seamă, te gândeşti fără să vrai la truda şi grija dela ţară, unde babele şi copiii spicuesc cu firul şi curăţe grâul în palme, culegând şi firile resleţite de pe jos.
În îngrămădirea magaziilor pline şi a vagoanelor încărcate, unde rizicul şi jocul pieţelor, îmbogăţesc, sau sărăcesc pe armatori dintr'o întorsătură, nu se mai uită nimeni la câţiva saci risipiţi”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: