16 Sep, 2019 00:00
2857
„Lumina aprinsă a soarelui, care pluteşte încropită peste Constanţa, se vede de departe străpunsă, ca de nişte suliţi gigantice, de turlele geamiilor răsleţe. Însemnările acestea mistice, care punctează orizontul ca nişte ghimpi enormi, te duc cu mintea departe în trecut, când credinţa aceasta străină ameninţa lumina creştinismului, ca o împunsătură de suliţă. Minaretele de piatră, sprintene şi rotunde, se înalţă subţiri şi albe, de deasupra geamiilor greoae şi joase. Sus se încing cu ceardacuri înguste şi se acopăr cu turle ţuguiate şi verzi, ca nişte chivere. În vârfurile lor, deasupra de tot, se încearcă par'că să scântee semiluna în dogoarea arşiţei. Seara, după ce atmosfera se mai potoleşte din aprinderea soarelui, turlele geamiilor se desemnează pe orizont în linii mai închise, ca nişte ţape împrăştiate şi afumate, în care a expirat gloria credincioşilor.
În vremea aceasta cuprinsul răcorit se umple de strigăte bocite, venite de prin ceardacurile minaretelor.
- Alah ekber... Alah ekber... (Dumnezeu e mare, Dumnezeu e mare). Şi hogii bătrâni şi tineri, îmbrăcaţi în anteree negre şi legaţi în jurul fesurilor cu sarâcuri albe, se învârtesc cu mersul lor oriental în jurul minaretelor. Ţinându-şi palmele deschise la urechi, umplu cuprinsul cu rugăciunile lor plânse trăgănat, strigând în cele patru părţi ale lumei:
- Alem fena ... Haye alei felah ... (Lume rea, ticăloasă ... Numai în deşteptare e mântuirea ta! ...
Pe Constănţenii vechi nu-i mai impresionează toate acestea, pentru că s'au obişnuit cu spectacolul, dar pe străinii veniţi de pe aiurea, îi opreşte în loc solemnitatea acestor rugăciuni.
Între alte curiosităţi de la Constanţa e şi vizitarea geamiilor mai principale. Aceste locaşuri sfinte sunt deschise în toate zilele şi străinii pot să le vadă cu învoirea hogilor. Trebue să priviască fosă totul numai din prag, căci înlăuntru nu se poate intra de cât descălţat şi creştinii sunt cam greoi şi stingheriţi la această operaţiune.
Când se întâmplă ca geamia să fie goală de credincioşi, te impresionează mult muţenia mohorîtă şi rece a interiorului, dându-ţi fiorul că priveşti la nişte cosciuge, din pragul unui cavou deschis. Vinerea însă când e ziua lor de sărbătoare, vezi cârdurile de musulmani cuvioşi şi curaţi, cum se îndreaptă în spre geamii. La uşă îşi lasă cu toţii papucii tăiaţi anume ca să se descalţe uşor şi rămân numai în ciorapi, după care intră apoi în geamie. Înăuntru, aştern jos batiste scumpe şi s'aşează turceşte cu evlavie. Hogii, dela altar, par nişte magi inspiraţi, care caută să ghicească viitorul în cărţile lor deschise.
Femeile nu pot intra în geamii, ca şi când ar fi considerate nevrednice de mila lui Alah, aşa că numai bărbaţii se roagă”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: