Ziua Dobrogei

#citeșteDobrogea La mulți ani, Carmen Gutuleanu! Lucrări din Biblioteca virtuală ZIUA de Constanța

Când ZIUA de Constanța organiza, în iunie 2018, evenimentul „Incredibila memorie a teatrului constănțean”în dorința de a aduna laolaltă comunitatea artistică de la malul mării, își propunea, totodată, se readucă în atenție istoria culturală a urbei, nearhivată în vreo instituție.

O amplă campanie de presă se finaliza cu acele momente emoționante de la Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”, prilej cu care le promiteam artiștilor constănțeni că îi vom readuce constant în atenția foștilor lor spectatori.
Este ceea ce se întâmplă și astăzi, la moment aniversar, când corepetitorul artist Carmen Gutuleanu sărbătorește împlinirea a 83 de ani.
În cuprinsul cărții Dulcea povară, scrisă de secretarul literar artistic Jean Badea, am găsit biografia aniversatei.



„Îmi spune cu nedisimulată mândrie că este «lăzărească», adică absolventa unei şcoli de elită din capitală. Deşi studiase pianul de la şase ani cu profesoara Cici Manta, deşi cochetase cu lumea artistică de la începutul anilor '50 (ansamblurile şcolare ale lui Marin Constantin dinainte de «Madrigal», invitarea în spectacolul «O zi de odihnă», regizat de maestrul Sică Alexandrescu la Teatrul Armatei - «La pian: Carmen Anghelescu»), s-a dedicat studiilor de Drept, pe care le-a încheiat cu examen de licenţă în anul 1960.
N-ar prea fi dorit să părăsească Bucureştii, era tare ataşată de oraşul natal, de cartierul ei din zona Izvor, cu superbe case boiereşti (care în anii '80 vor cădea sub lamele buldozerelor, din ordin criminal; pentru a face loc unui edificiu de dimensiuni monstruoase ... ).

Dar domnişoarei Anghelescu îi furase inima medicul Gutuleanu, stabilit de vreo opt ani în Constanţa. L-a urmat în cetatea Tomis, într-un fel de exil sentimental, unde însă i se va împlini destinul artistic: a intrat prin concurs la Teatrul de Stat, la secţia de operă-operetă, dar nu ca jurist, ci pe postul de corepetitor, devenit vacant prin pensionarea doamnei Miga, prima pianistă «de cabină» a teatrului. Cel care a convins-o pe Carmen să-şi schimbe statutul profesional a fost maestrul Daminescu, dirijorul şi viitorul director al Teatrului Liric (după înfiinţarea celor trei teatre constănţene în 1969, desprinse din fostul Teatru de Stat).
Una e să cunoşti pianul şi să ştii să zburzi pe clapele lui, să fii chiar pianist de concert, şi alta e «misia» de corepetitor. Puţini spectatori care ascultă vrăjiţi cum soprana sau tenorul îşi cântă aria marelui succes din Traviata sau Boema ştiu că una dintre cheile reuşitei se află în zecile de ore de studiu la cabină, unde, lângă un pian, corepetitorul şi solista/ solistul descifrează partitura. Aici se fixează primele accente sau pauze, primele nuanţe ale dificilului demers muzical. Corepetitorul nu este un simplu executant, un cititor neutru de ştimă, pentru care sunt suficiente doar datele tehnice ale partiturii. Dacă îi lipseşte sensibilitatea, dacă nu are inefabilul fior liric şi nu e capabil să sufere odată cu Desdemona sau Cio-Cio-San, să se bucure împreună cu Figaro sau Vincent, corepetitorul va rămâne un biet funcţionar cu mânecuţe de birocrat. Iar artistul de lângă el va fi la fel de sărac sufleteşte, chiar dacă tehnica îi este impecabilă.

Carmen Gutuleanu a iubit atât de mult muzica şi artiştii, încât s-a dăruit cu mintea şi sufletul profesiunii sale, ajungând să fie liantul perfect între solist, dirijor şi orchestră. Sunt cântăreţi de operă ce recunosc că datorează enorm corepetitorului. Alţii îl uită, împăunându-se cu merite iluzorii... Aşa e viaţa! Carmen s-a înţeles în termenii cei mai profesionali cu dirijorii Daminescu, Panţâru, Popovici, Stanciu, Ciorei..., cu soliştii teatrului sau cu cei invitaţi la festivalurile de operă sau la spectacolele din timpul stagiunii. Pentru câteva soprane, aflate la început de carieră, cum a fost
Emilia Oprea, era mai mult decât o corepetitoare, tratându-le cu afecţiune şi prietenie în cele mai emoţionante momente ale vieţii lor artistice (premiere, concursuri naţionale sau internaţionale) .
...Multe amintiri o copleşesc pe Carmen acum, la anii pensiei, legate de colaborarea cu maeştri de renume, cum au fost Oleg Danovski, Jean Rânzescu, Panait Cotescu şi atâţia alţii... O viaţă închinată scenei, muzicii, bucuriei de a împărtăşi succesul cântăreţilor, la care ţi-ai adus şi tu, pianistul din cabina de studii, o contribuţie rămasă de cele mai multe ori într-un nedrept anonimat. Viața corepetitorului-artist Carmen Gutuleanu...”.
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

#citeșteDobrogea Primari ai Medgidiei după Primul Război Mondial (II) (galerie foto)

16 Oct 2019 616

#DobrogeaDigitală „Constanţa pitorească“ (1908) Acum un secol, oraşul Ovidiu era satul Canara - „loc de unde se scoate piatra“

12 Oct 2019 1791

#citeşteDobrogea Valentin Ciorbea - istoricul născut ardelean, devenit dobrogean prin vocaţie

12 Oct 2019 815

#DobrogeaDigitală „Constanţa pitorească“ (1908) Descoperirea Monumentului de la Adamclisi a ajutat la interpretarea Columnei lui Traian

11 Oct 2019 634

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Descrierea orașului de la poalele Monumentului de la Adamclisi, în starea de acum un secol

10 Oct 2019 506

#citeșteDobrogea Primari ai Medgidiei după Primul Război Mondial (I)

09 Oct 2019 760

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Dilema tumulului de la Adamclisi. Mormântul bravilor soldați, căzuți în războiul dacic, sau al unui ofițer superior roman?

09 Oct 2019 563

#DobrogeaDigitală „Constanţa pitorească“ (1908) Columna de la Roma şi Monumentul de la Adamclisi, „isvorâte din aceeaşi concepţie“

08 Oct 2019 536

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Curiozități de-acum un secol despre Monumentul de la Adamclisi

07 Oct 2019 1003

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Pe drumul lui Adam-clisi, prin Medgidia unui alt secol

04 Oct 2019 614

#citeșteDobrogea 159 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Cernavodă-Constanța, pe care le-o datorăm englezilor

04 Oct 2019 647

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească” (1908) O legendă a Tekir-Ghiolului, povestită acum 100 de ani (galerie foto)

03 Oct 2019 569

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) „La Tekir-Ghiol vine lumea pentru toate boalele“ (galerie foto)

02 Oct 2019 1179

#DobrogeaDigitală „Constanța pitorească“ (1908) Cursele de pe hipodromul de la Anadolchioi, așa cum se petreceau în Constanța de-acum un secol

01 Oct 2019 1012

#DobrogeaDigitală „Constanţa pitorească“ (1908) „La Vii e loc de odihnă şi destindere sufletească“

30 Sep 2019 714