#citeşteDobrogea Magistrul juriului de la „Românii au talent“ împlineşte 63 de ani. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

Dur militant al societăţii civile româneşti, în special prin intermediul reţelelor de socializare, bănăţeanul Florin Călinescu împlineşte astăzi 63 de ani.

Absolvent al secţiei umaniste a Liceului „C.D. Loga“ în 1975 şi al UNATC, maestrul Călinescu a debutat în cinematografie în anul 1981 în „Lumini şi umbre“. A colaborat des cu regizorul Nae Caranfil, care l-a distribuit în filme precum «E pericoloso sporgersi», «Asfalt Tango» şi «Filantropica»,  jucându-se pe sine în ultimul film ca prezentator al variantei fictive a emisiunii «Chestiunea Zilei».
 
La începutul anilor 90 a debutat ca prezentator radiofonic cu emisiunea „Duminicile celor singuri” de la Pro FM. În 1996 ajunge la PRO TV, unde realizează emisiunea „Ora şapte, bună dimineaţa“, urmată de „Chestiunea Zilei“ între 1997 - 2001 şi 2003.


 
În 2000 primeşte titlul de cetăţean de onoare al municipiului Timişoara. În 2001 este numit director general al postului Tele 7 ABC. În 2003 a devenit directorul ziarului «Ştirea zilei». Revine în 2003 la Pro TV, unde prezintă emisiunea Procesul etapei timp de un an.
 
Între 2005 şi 2007 a fost realizatorul emisiunii „Om la om” de la TV Sport. În 2008 a candidat din partea PNL pentru un loc de senator în colegiul nr. 4 din Argeş, dar nu a fost ales. Între anii 2000 şi 2014 a fost director al Teatrului Mic.
Deţine un restaurant şi mai multe firme. A fost căsătorit timp de 27 de ani cu actriţa Ana-Maria (Anmary) Călinescu (28 februarie 1958 - 28 februarie 2005) până la moartea acesteia, cu care a avut doi fii: Luca (decedat în 2012) şi Petru. Din 2015 este jurat al emisiunii «Românii au talent».
 
Reîntorcându-ne în timp, am descoperit în revista „Teatru” nr. 7-8 din 1987 o mărturisire a tânărului actor, pe atunci, Florin Călinescu (31 ani) despre un rol important din cariera sa „Brânzovenescu, o rotiţă în orologiul timpului...”. „Apropierea de Caragiale este captivantă, dar şi plină de dificultăţi. Probabil că, fiind mai aproape de realităţile care alcătuiesc substanţa operei sale, contemporanii lui îl jucau fără să-şi pună atâtea probleme. Însă, pe măsură ce trece timpul, creatorii de spectacol se simt datori să aibă în vedere acumularea semnificaţiilor descoperite de exegeză. Cumva de aici a pornit şi Silviu Purcărete, luând drept coordonată majoră timpul. Iar dacă timpul ni-l imaginăm ca pe un orologiu, nu ne putem închipui personajele decât ca pe nişte rotiţe strict interdependente; sperăm ca orologiul timpului să trezească cu bătaia lui întrebări esenţiale pentru noi şi pentru spectatori, în căutarea, nu a timpului pierdut, ci a adevărului.
 
Tandemul Brânzovenescu-Farfuridi, două rotiţe dirijate de acelaşi ax, rotindu-se simultan în jurul centrilor nervoşi ai comediei. Explorarea posibilităţilor expresive ale cuplului comic are tradiţie în marea dramaturgie a lumii. Efecte originale ţinând de legile armoniei şi contrapunctului se pot obţine prin riguroasa distribuire şi dozare a mijloacelor, un vast câmp al accentelor semnificative ne este deschis”.