16 Sep, 2019 00:00
2659
„Glasul tunurilor române trezi ecourile colinelor Dobrogene şi, unite cu resunetul clopotelor şi cu vibrarea puternică a urărilor eşite din mii de pepturi omenesci, formă un concert imens, care'ţi mişca inima până la lacrimi. Un soare strălucitor trimetea razele sale luminoase scânteind în apele Dunărei uimite, şi jucându-se în tricolorele a sute de stindarde române purtate de mulţimea adunată.
În valurile dese ale mulţimei se audia un fel de şoptire şi freamăt misterios, care părea o rugăciune îndreptată spre ceruri, o rugăciune de bucurie şi mulţămire pentru norocosa sosire a puterei române. Ah ! Dacă Dumnezeul părinţilor noştri, nu va ridica de de-asupra României mâna sa protectoare, ea va deveni cu timpul călăuza atâtor popoare în suferinţe din Orientul Europei, deschidendu-le drumul spre lumină şi libertate. Ea va fi iubită şi aclamată de toate naţionalităţile, care nu vor lipsi de a ajunge şi a spera sub scutul ei bine-voitor şi luminat, la un viitor bun şi fericit!!!”
„Îndată ce generalul trecu în revistă trupele aşedate pe şesul debarcaderei, se puse în fruntea lor, şi, în sunetul musicelor şi a tutulor clopotelor bisericelor din oraş, înaintâ spre arcul de triumf, unde era aşteptat de întregul cler cu o imensă mulţime de norod. Cele mai multe case erau împodobite cu drapele şi covoare, şi ticsite de lume la ferestre şi la balcoane. Ajungând la arc, generalul, cu tot statul major, descălecă şi, în sunetul musicelor, se aduse sub arc drapelele armate. Se dădu comanda «spre închinăciune» şi toate trupele şi norodul se descoperi. Atunci începu sfinţirea apei şi, după finirea serviciului divin, armata, în urări entuziaste şi repetate, trecu sub arc şi clerul, de o parte şi alta, împroscă cu Aiasmă.
Înconjurată de mulţime ea trecu pe sub tote arcurele de triumf şi generalul primi defilarea în piaţa Babadag, în faţa caselor Elman. În urmă, trupele primi quartiruire şi generalul se coborâ la capac pentru primirea felicitărilor. Mai în tot parcursul trupelor la quartiruri, mulţimea nu înceta de a le procura rachiu, tutun şi covrigi; ar fi dis cine-va că populaţia Tulcei şi armata Română, s'ar fi cunoscând din vechi timpuri, şi că astă-di n'ar fi făcând de cât să se întorcă în senul familiei de mult abandonată”.
Rămâne de-acum ca toate forţele din provincia proaspăt revenită la ţara-mamă să se mobilizeze şi să se ocupe de problemele care sunt încă de rezolvat. Căci bucuria preluării Dobrogei de armata română pare umbrită, totuşi, de unele îngrijorări cu privire la „neajunsurile ce ne fac ruşii”.
„Acum totul e sfârşit, şi ocupaţiunea militară a provinciei s'a efectuat în mijlocul urărilor celor maI căldurose a populaţiuneI. Cu tote aceste, mai multe punte negre se ivesc la orizont: pe de o parte Sulina şi Chiustenge, cari remân âncă sub comandamentul militar rus, iar pe de alta, greutăţile ce ridică fosta administraţie rusă în Tulcea pentru predarea telegrafelor, căsarmilor şi a altor localităţI necesare ori cărei administraţiuni publice. Dar vom conteni cu corespondinţa nostră aici, pentru a nu întuneca tabloul primirei nostre de populaţia dobrogenă, cu neajunsurile ce ne fac Ruşii; va sosi de sigur timpul să învingem şi pe acestea”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: