#citeşteDobrogea Născuţi de Ziua Mondială a Teatrului. La mulţi ani, Nina Udrescu, Clara Ghiuvelechian, Octavian Axente! Lucrări din Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa

Poate un semn al predestinării, astăzi, de Ziua Mondială a Teatrului, scena constănţeană îi sărbătoreşte pe trei dintre reprezentanţii săi, trei generaţii de artişti proveniţi din trei instituţii teatrale constănţene.

Nina Udrescu (64 ani) şi Octavian Axente (77 ani) s-au numărat printre sărbătoriţii zilei de 12 iunie 2018, la evenimentul organizat de ZIUA de Constanţa în cinstea comunităţii teatrale constănţene - #Respectteatru, prilej cu care le-au fost decernate distincţiile special constituite cu această ocazie.
Mai tânăra Clara Ghiuvelechian (46 ani) s-a alăturat seniorilor scenei, fiind prezentă la evenimentul sugestiv intitulat „Incredibila memorie a teatrului constănţean”, ce a avut loc la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”.

La mulţi ani, Nina Udrescu (64 ani)!

Absolventă a Facultăţii de Teatru din Târgu Mureş, promoţia 1982, clasa prof. univ. Constantin Codrescu, Nina Udrescu a fost mai întâi actriţă la Teatrul Dramatic Baia Mare (1982 – 1985), apoi, venind la Constanţa, a jucat pe scena Dramaticului (1985-2004), iar de 15 ani face echipă cu colegii de la Teatrul de Stat din Constanţa.
În cartea „Dulcea povară”, secretarul literar-artistic Jean Badea îi creionează un profil pe măsură valorii incontestabile, din care vă prezentăm un fragment.
 Zoe din «O scrisoare pierdută», spectacolul de licenţă de la Institutul deTeatru din Tg. Mureş, clasa Constantin Codrescu, 1982, şi Anca din «Năpasta», spectacolul de la «Ovidius», 2002, sunt «copertele» Caragiale (a doua provizorie...) ale vieţii artistice a actriţei plecate din Teiu-Vale de Argeş pentru a cuceri aplauzele spectatorilor de teatru din România.
La Constanţa a debutat exploziv în anul 1986 cu două spectacole regizate de Dominic Dembinski: «Aceşti îngeri trişti» şi «Nu sunt Turnul Eiffel». Silvia şi Ea erau două partituri de forţă la care aspirau doar actriţele cu experienţă scenică onorabilă. Nina Udrescu, la doar patru ani de la absolvirea şcolii de teatru, obţinea un succes comentat elogios de critica teatrală, sub semnătura unor importante condeie: «Silvia este, în interpretarea Ninei Udrescu, o prezenţă scenică, dezvăluind o personalitate complexă. Actriţa cucereşte prin trăirea diferenţiată a stărilor personajului: ironie, durere, poezie» (Marian Popescu); «Nina Udrescu - Ea din Nu sunt Turnul Eiffel - este o fiinţă tare în decizii şi fragilă în ducerea până la capăt, iubind şi detestând, încercând să rezolve vitejeşte încurcate probleme de viaţă» (Valentin Silvestru)”.
 

La mulţi ani, Clara Ghiuvelechian!

Cadru universitar la Facultatea de arte a Universităţii „Ovidius”, Clara Ghiuvelechian joacă şi în spectacolele Teatrului pentru Copii şi Tineret „Căluţul de mare”, dar publicul o poate urmări şi pe scena Teatrului de Stat din Constanţa în spectacolele „Bolnavul închipuit“, de Moliere, şi în „Gâlcevile din Chioggia“, de Carlo Goldoni.

Despre Clara Ghiuvelechian am aflat mai multe în cartea „Metamorfoza unui vis”, scrisă de teatrologul Anaid Tavitian.

„A urmat, după absolvirea liceului, cursurile secţiei canto a Școlii Populare de Artă Constanţa (1989 - 1992). A absolvit Universitatea de Arte «Hyperion» Bucureşti, Facultatea de actorie, clasa Lucian Iancu, Liviu Manolache, promoţia 1996.
Între anii 1992 -1994 a fost actriţă la Teatrul „Fantasio” Constanţa. Apoi din 1994 până în 2004 - actriţă la Teatrul «Ovidiu» Constanţa.
Din 2005 este actriţă la Teatrul pentru Copii şi Tineret Constanţa.
Din 2002 este asistent universitar la Universitatea «Ovidius», Facultatea de arte, catedra de teatru. (...)
Clara Ghiuvelechian joacă încă din anii studenţiei în spectacolele Teatrului Dramatic Constanţa. La scurt timp după debutul său, a interpretat roluri variate în comedii, drame, musicaluri. Cu charismă, cu temperament, cu umor, a întruchipat cochete, ingenue şi rolul unei bătrâne într-o compoziţie de mare succes (în «Tache, lanke şi Cadâr»). Tot un rol de compoziţie, cel din «Hotel», i-a adus la fiecare reprezentaţie ropote de aplauze la scenă deschisă, din partea publicului. Astăzi, în rolurile pe viu interpretate în spectacolele Teatrului pentru Copii şi Tineret, Clara dovedeşte aceeaşi seriozitate şi minuţie în realizarea personajelor, dragoste de joc”.
 

La mulţi ani, Octavian Axente!

Fost balerin în trupa coregrafei Mireille Savopol, Octavian Axente a cochet şi cu politicul şi probabil de aici şi explicaţia portretului pe care acelaşi Jean Badea l-a publicat în cartea „Dulcea povară”, din care vă prezentăm un fragment.

„Cum a reuşit Octavian Axente să-şi atragă antipatia colegilor de breaslă în cei patru ani (1997-2000) în care s-a aflat în fruntea Comisiei de cultură, culte, învăţământ, sport etc. a Consiliului Local Constanţa rămâne un mister greu de elucidat. Abia se pensionase, în 1996, după o lungă şi rodnică activitate pe scena Liricului, că s-a simţit străpuns de săgeata otrăvită a patimii politice. S-a înscris într-un partid fără istorie pe plaiurile mioritice, dar cu măreţe speranţe, al ecologiştilor, şi a păşit în arenă cu tupeu, convins că «verzii» au menirea de a purifica nu doar mediul, ci şi moravurile şi năravurile balcanice. Fostul balerin din trupa doamnei Mireille Savopol a apărut pe lista ecologiştilor pentru Consiliul Municipal şi, spre surprinderea unor foşti fârtaţi, care ascundeau prin buzunare un carnet de culoare purpurie, a fost ales în micul «parlament» local.
Tavi Axente şi-a luat în serios misiunea, a mărşăluit fără a obosi prin teatre, muzee, biblioteci, prin atelierele artiştilor plastici, a ascultat oameni şi conducători de instituţii pentru a le înţelege păsurile şi a le susţine în legislativul municipal. Se spune că era bătăios, nu se lăsa intimidat de «greii» partidelor cu nume sonore şi nu ceda în faţa altor «colţoşi» mai aprigi ca el. Prezent la premiere, vernisaje, lansări de carte, festivaluri şi alte evenimente culturale (şi, probabil, sportive, didactice, religioase ... ), acest basarabean de la Bălţi căra cu el, uneori cu forţa, şi alţi consilieri municipali. După anul 2000, la comisia culturală au venit personaje care, cu puţine excepţii, n-au trecut pragul instituţiilor din subordinea lor, aşa încât Tavi Axente a rămas o «rara avis» la Casa Albă a Constanţei”.