#citeşteDobrogea Panteonul arheologiei dobrogene. 106 ani de la nașterea lui Emil Condurachi

Cunoscut drept tatăl lui Zoe Petre ori cumnat al lui Grigore Moisil, istoricul Emil Condurachi s-a născut la 3 ianuarie 1912 (decedat 16 august 1987), lăsând moștenire dobrogenilor descoperiri dintre cele mai valoroase din domeniul arheologiei greco-romane la malul Mării Negre.
 
Absolvent al cursurilor Liceului Internat şi ale Facultăţii de Litere din Iaşi (1929 - 1932), Condurachi și-a continuat pregătirea la Şcoala Română din Roma (1935 - 1937), în 1938 susţinându-şi teza de doctorat „Basiliques chrétiennes de l’Illyricum“, după care a obţinut o bursă la École Roumaine de Fontenay-aux-Roses, perioadă în care a frecventat la Sorbona şi la École Pratique des Hautes Études cursurile unor mari specialişti (1938 - 1939).
 
Revenit în ţară, a fost profesor la Catedra de arheologie a Universităţii din Iaşi (1932 - 1940) şi la Catedra de numismatică şi arheologie din cadrul Şcolii Superioare de Arhivistică (1940 - 1947); în 1947 a devenit profesor titular de istorie veche şi arheologie la Universitatea din Bucureşti; şef al Catedrei de istorie veche, ulterior al Catedrei de istorie universală; decan al Facultăţii de Istorie (1949 - 1950).
 
Între 1956 şi 1970 a condus Institutul de Arheologie din Bucureşti, timp în care a desfăşurat o intensă activitate didactică, de cercetare şi de organizare ştiinţifică.
 
Istoric al Antichităţii şi arheolog, s-a aplecat asupra istoriei şi arheologiei greco-romane din zona litoralului de vest şi de nord al Mării Negre, dar şi din alte zone şi centre mai îndepărtate ale lumii elene şi ale Imperiului Roman.
 
A fost cel dintâi care a interpretat raporturile bilaterale dintre greci şi băştinaşii din Dobrogea; a lăsat studii privind istoria celor trei colonii greceşti de pe coasta dobrogeană a Pontului Euxin; a adus contribuţii la reconstituirea istoriei oraşului Histria, de la întemeiere şi până în epoca romano-bizantină.
O atenţie aparte a acordat artei şi religiei greco-romane, precum şi unor probleme ale istoriei universale vechi. S-a remarcat şi în domeniul numismaticii antice şi bizantine, tratând probleme legate de vechimea şi circulaţia monedelor emise în oraşele pontice.
 
Rezultatele cercetărilor sale le-a prezentat în numeroase lucrări ştiinţifice, între care: „Le mitatorium. Notes d’archéologie chrétienne“ (1935); „Ausones d’Italie ou Ausones du Danube?“ (1937); „Cea mai veche traducere românească a lui Eutropiu“ (1938); „Sur les deux bas-reliefs «chrétiens» de Tomis“ (1938); „I monumenti cristiani nell Illirico“ (1938); „Gordien et Serapis sur les monnaies pontiques“ (1938); „Sur la carrière de Q. Tullius Maximus, gouverneur de Trace“ (1939); „Le „Grand Dieu” sur les monnaies d’Odessos“ (1940); „Tezaurul de monede argintate de la Măcin“ (1941); „La politique financière de l’empereur Julien“ (1941); „Fenomenele premedievale în circulaţia monetară romană din regiunea dunăreană“ (1942); „Tezaurele monetare din regiunea carpato-dunăreană şi însemnătatea lor pentru trecutul românesc“ (1944); „La réforme monètaire de l’Empereur Aurélien“ (1945); „Autour des imitations pontiques des monnaies d’Alexandre le Grand“ (1946); „Frământări politice şi sociale la Istros în preajma anului 400 î.e.n.“ (1946); „Cu privire la raporturile dintre Augustus şi Cotison“ (1948); „Coloniile greceşti din Pontul Stâng şi lupta lor împotriva cotropirii romane“ (1950); „Vechi monede pontice şi importanţa lor“ (1950); „Cultul lui Drusus“ (1950); „Cu privire la raporturile dintre autohtoni şi greci în aşezările din Dobrogea“ (1951); „Cu privire la constituirea teritoriului rural al oraşului Histria şi funcţia sa social-economică“ (1952); „Burebista şi oraşele pontice“(1953); „Tib.Plautius Aelianus şi strămutarea transdanubienilor în Moesia“ (1958); „Il periodo ellenistico in Dobrugia alla luce degli scavi archeologici di Histria“ (1958); „Histria“ (2 vol., 1959, 1962); „Şantierul arheologic Histria“ (1960, în colab.); „Monuments archéologiques de Roumanie“ (1960); „Contributi allo studio della scultura pontica in éta imperiale romana“ (1962); „L’archéologie roumaine au XXe siècle“ (1963); „Relations entre les Grecs et la politique autochtone du Bas-Danube à la lumière des dernières découvertes archéologiques“ (1964); „Hotărnicii în provincia romană a Dalmaţiei“ (1968); „Dunărea în orizontul geografic antic“ (1969); „Izvoarele greco-latine asupra etnogenezei vechilor populaţii balcanice“ (1969); „Dodona şi raporturile cu lumea balcanică“ (1970); „Problema unor basilici creştine de la Histria şi Callatis“ (1971); „Tradition et innovation dans la pensée juridique de Léon le Sage“ (1974); „Curs de istorie romană. I. Istoria Romei regale şi republicane“ (1974); „Curs de istoria Orientului Antic. I. Orientul Apropiat mileniile III-II î.e.n.“ (1977); „L’Europe de l’Est, aire de convergence des civilisations“ (1980, în colab.) ş.a.
 
A fost coautor şi coordonator al tratatului „Istoria României“ (vol. I, 1960), al unor monografii consacrate lui V. Pârvan, C. Daicoviciu, C. Moisil.
 
În 1972, a publicat, în colaborare, „La Roumanie“ (lucrare apărută în colecţia „Archaeologia Mundi”, 1972) şi „Harta arheologică a României“ (1972, în colab.).
 
Preşedinte al Societăţii Numismatice Române (din 1958), membru fondator (1963) şi secretar general (1963 - 1987) al Asociaţiei de Studii Sud-Est Europene, vicepreşedinte al Uniunii Academice Internaţionale, vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine, al Consiliului Internaţional de Filosofie şi Știinţe Umane, membru al Institutului German de Arheologie, al Academiei Sârbe de Ştiinţe, al Academiei Bulgare de Ştiinţe, membru în Comitetul Internaţional de Arheologie Clasică.
Doctor honoris causa al Universităţii Libere din Bruxelles.
A fost distins cu Medalia de aur bulgară „Sf. Metodiu şi Chiril”; Comandor al Ordinului „Merito de la Repubblica Italiana”. Laureat al Premiului „Herder”, „Om de Ştiinţă Emerit”.
 
Sursa text: Academia Română, filiala Cluj-Napoca
Sursa foto: Wikipedia