#citeșteDobrogea Regina Maria descoperind Balcicul. Un reportaj al suveranei publicat în „Analele Dobrogei“ (galerie foto)

Printre valoroasele documente prezente în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanța se află și o mărturie impresionantă a Reginei Maria despre momentul în care a descoperit Coasta de Argint a Balcicului. Articolul pe care îl semnează, intitulat „Cum am ajuns la Tenha-Juvah“, a fost publicat în „Analele Dobrogei“, anul 9, vol. 2, 1928.


 
Cutreiera drumurile Dobrogei alături de prințul Nicolae, în toamna anului 1924, simțindu-se ca într-o aventură pe mare („Ca să-ți găsești drumul pe câmpiile Dobrogei trebuie să întrebuințezi compasul, ca pe mare“, spune la un moment dat Nicolae), când, după multe peripeții, cei doi au ajuns la Balcic.

Regina a fost imediat fermecată de colinele pitorești, de puzderia de căsuțe de piatră „cățărate de-a lungul unui deal înalt și gol, cu poteci strâmte în scară, care-și fac drum nesfârșit printre zidurile ce separă fie-ce proprietate. Iar peste tot, fântâni turcești cu apă de izvor limpede, la care vin măgari plini de demnitate mânați de turci tot atât de demni, cu fesuri și turbane pe cap“.

 
Iar regina își continuă evocarea:

„Automobilul geme și ne zdruncină pe o stradă aproape tot așa de inegală ca drumul mare. Dar ce delicioase și ciudate case de lemn, ce grup de tătăroaice în șalvari de nuanțe șterse, albastru, galben, lila, venite să ia apă la fântâna în formă așa de delicată! [...] Când trecem, Turcii salută cu gesturi solemne: mâna dusă la inimă, la buze, la frunte. Nimeni nu pare să aibă ceva de făcut, soarele binecuvântează această liniștită toropeală și, dincolo de străzi lenevoase, marea lucește ca un covor minunat țesut din lumină”.

DESCARCĂ GRATUIT COLECȚIA ANALELE DOBROGEI ÎN FORMAT PDF!

 

„Locul ăsta trebuie să fie al Meu! Simt că m'am întors la ceva care mi-a aparținut întotdeauna“

 
Dar momentul de revelație a fost descoperirea teraselor pitorești, străjuite de un bătrân plop, o oază verde pe care regina avea s-o transforme în locul său de suflet, Tenha-Juvah sau Cuibul singuratic.
 

„Rămăsei împietrită.
Acest colț era fermecător! Și avusei senzația stranie de a-l fi căutat toată viața și de a-l fi găsit în sfârșit.
Un loc de vis, păzit de acest bătrân, bătrân copac.
Mă așezai la umbra lui și mă uitai și eu în apă, cum probabil privea și el mai bine de un secol.
Tăcui mult timp. Farmecul acelei frumuseți pătrundea din ce în ce mai adânc în inima mea.
Apoi întorcându-mă către Nicolae spusei: Oh! Nicky, locul ăsta trebuie să fie al Meu! Simt că m'am întors la ceva care mi-a aparținut întotdeauna.
Și într'adevăr, acest loc de vis deveni al meu.
Pe el am construit o casă albă, modestă, cu acoperișul plat, în armonie cu atmosfera orientală dimprejur. Și am numit-o Tenha-Juvah, ceia ce înseamnă pe turcește: Cuibul singuratec.
 

Una peste alta, am construit grădini mici, în terasă, fiecare purtând numele unei ființe iubite: Mircea, Ferdinand, Carol, Elisabeta, Mignon, Nicolae, Ileana, Sandro, Mihai, Petru-Dușan, Helena, George; fiecare din grădinițele acestea pietruite, sunt pline de flori, grădini de amintiri, în care am semănat dragoste, visuri, nădejdi și chiar lacrimi.
Aici vin când sunt obosită, ca să mă împrospătez cu vlagă, când viața mi se pare grea...
Poarta mea este întotdeauna deschisă ca brațe pentru bună venire.

Aici toți oaspeții căutători de frumusețe sunt primiți bucuros.
Iar deasupra fântânei de apă rece, care curge sub terasa cea mai mare, au fost săpate aceste vorbe“:

DESCARCĂ GRATUIT COLECȚIA ANALELE DOBROGEI ÎN FORMAT PDF!

   

 
Sursa foto: Ilustrații din „Analele Dobrogei“, anul 9, vol. 2, 1928
 
Citește și:
 
Castelul din Balcic, reședința cea mai dragă a Reginei Maria