#citeșteDobrogea „Să se dea ordin tuturor primarilor ca, în zilele de duminică și sărbători, să fie închise toate crâșmele.“ Lucrări din Biblioteca Virtuală

La mai puțin de un an de la reintegrarea Dobrogei în granițele statului român, revizorul eparhial leronim Ștefănescu a făcut o trecere în revistă a lăcașurilor de cult creștine din această parte de țară, pentru a vedea care era starea clerului și bisericilor din Dobrogea în primul an de administrare bisericească.

Pentru că educația se face încă de pe băncile școlii, acesta era de părere ca „toți profesorii, atât la școalele urbane cât și la rurale, să fie obligați a merge la biserică în fiecare Duminică și alte sărbători mari creșțineșți și naționale, împreună cu toți elevii; să învețe pe copii, între altele, respectul ce se cuvine bisericii și servitorilor ei, că generația tânăra ce se educă să se poată desvăța de năravurile sălbatice și superstiția deprinsă dela părinții lor“.

„Poporul creștin din Dobrogea, de orice naționalitate, a deprins o mulțime de superstiții turceșți, care trebuesc desrădăcinate.

Pentru preoți, dar, se deschide un câmp larg de osteneli; să li se pună deci îndatorire că, în fiecare zi de Duminică și sărbătoare, să săvârșească Sfânta Liturghie, după finele căreia să facă predică în biserică, precum și la orice alte servicii particulare religioase, de pe cărțile ce posedă biserica.

Protoiereii vor îngriji, pentru acele biserici care nu au cărți de predică, ale procura de unde se cuvine“, spunea el.

E nevoie ca Dobrogea să aibă un predicator

Nu era de ajuns însă mesajul transmis de la amvon, ci era nevoie ca Dobrogea să aibă un predicator, „care să umble prin orașe și sate, predicând cuvântul Iui Dumnezeu, acomodând predicile cu priceperea și trebuințele poporului, deoarece

„acest, popor trăit atâtea sute de ani sub apăsarea unui guvern necreștin, neavând nici un conducător înzestrat cu lumina învățăturii și moralei, persecutat în religia sa chiar de guvern și făcându-i-se toate greutățile, nu a putut a nu împărtăși dela Turci o mulțime de superstiții, unele mai ridicule decât altele și abateri dela așezămintele creștine, deși el, în simplitatea sa, crede că tot ce a deprins dela străini este bun și mântuitor“.

Conform lui Ilinoiu, „edificându-se asupra realei stări a lucrurilor, episcopul Iosif a avizat la luarea de măsuri, cerând și obținând dela guvern ajutoare băneșți pentru restaurarea bisericilor ruinate, înzestrarea lor cu odoare, veșminte și mai ales cărți bisericeşti cu slovă și pe graiul fraților de peste Dunăre. 

Unde lipsa și nevoia era din cale afară vădită a stăruit pentru ridicări din nou de sfinte locașuri.

De astădată însă acestea nu mai apar pitice, urâte și posomorâte, ci sclipind de mândrețe și măreție în bătaia unui alt soare mai prielnic; nu mai sunt stingherite de pârdalnica iradea turcească.

Așa se explică cum sub păstorirea acestui blând chiriarh numărul bisericilor în Dobrogea a sporit dela 117 la 134, aproape toate fiind date folosinţii credincioșilor“.

 DREPTURI DE AUTOR