Ziua Dobrogei

#citeşteDobrogea Silviu Purcărete, debut regizoral... „cu stângul“ pe scena constănţeană. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

Pentru că zilele acestea se tot vorbeşte despre calitatea actului teatral constănţean, în cel de-al 12-lea număr al revistei „Teatrul” din anul 1974, am găsit o cronică nu tocmai elogioasă, semnată Paul Tutungiu, la adresa premierei spectacolului „Răsplata” (31 octombrie 1974), de Ghiţă Barbu, jucat pe scena Teatrului de Dramă şi Comedie din Constanţa, în regia şi scenografia lui Silviu Purcărete.
 

 
În distribuţie: Sandu Simionică (Micu Petculescu); Vasile Cojocaru (Andrei); Ana Mirena (Nela); Mircea Nicolae Creţu (Sofron); Agatha Nicolau (Florica); Constantin Duicu (Gică); Longin Mărtoiu (Mircea Mărgărit); Emil Bîrlădeanu (Geved Abdişah); Marieta Mihalcea (Aişe); Aurora Simionică (Namire); Valentina Bucur (Frosa); Constantin Guţu (Ilie Găman); Emil Sasu (Firicel Manase); George Stancu (Moş Nica); Cristina Minculescu (Mălina); Virgil Andriescu (Geacu); Obren Păunovici (Banu).
 
„A deschide noua stagiune cu un spectacol inspirat din viaţa nemijlocită a cooperatorilor agricoli dobrogeni, iată o intenţie interesantă a oamenilor de teatru constănţeni; când un asemenea spectacol reprezintă virtual un triplu debut (al dramaturgului Ghiţă Barbu, al regizorului Silviu Purcărete şi al tânărului absolvent, actorul Vasile Cojocaru) promisiunile scenei devin aprioric o emblemă atrăgătoare. Aşadar, «Răsplata» este un text despre ţăranii contemporani. Autorul, după cum mărturiseşte în caietul program, este «veterinar, de meserie», fermier ; sunt asumate deci toate premizele unei documentări absolute, de zi cu zi: în mod cert, autorul se întâlneşte «în producţie» cu personajele sale prezumtive, le cunoaşte realitatea netransfigurată artistic, este bine acomodat cu problematica satului de azi. Numai că aceste elemente biografice nu «răzbat» din păcate, o spunem din capul locului, în spectacolul prezentat la Constanţa”, astfel debutează cronica poetului dobrogean Paul Tutungiu (6 mai 1941, Cernavodă).
 
După care continuă într-o notă deloc măgulitoare, aşa cum ne-am dori să fie şi cronicile la actualele spectacole jucate pe scenele constănţene. Acolo unde este cazul, evident...
„Să comentăm celălalt debut, pe care l-am fi dorit substanţial, cel al regizorului Silviu Purcărete. Pornind de la concepţia nestrămutatei fidelităţi faţă de text, Silviu Purcărete a mizat pe «realismul» textului, schematizând şi mai mult şabloanele lipsite de viaţă, de veridicitatea de care se vorbea în caietul program. Semnând şi scenografia, Silviu Purcărete şi-a luat în întregime răspunderea faţă de soarta spectacolul lui. Sigur că salvarea textului lui Ghiţă Barbu s-ar fi putut afla în eventualele iniţiative artistice care (dincolo sau paralele textului) ar fi fost în măsură să descopere o gândire creatoare a spectacolului. Dar Silviu Purcărete nu a intenţionat o viziune originală, un spectacol de regizor. Actorii «au mers» pe firul textului, refuzând ingeniozitatea, uneori şarjând jalnic. Pentru că se aplauda zgomotos, am fost martori, din cinci în cinci minute, adică atunci când în text, dramaturgul Ghiţă Barbu, care l-a citit pe Freud şi ştie ce detentă capătă eliberarea din conştiinţă a obsesiilor lubrice, a strecurat încă o «aluzie». Or, dacă actorul nu reuşea, rostind replicile, personajul a fost ofensat de fiecare dată.
I-a revenit lui Sandu Simionică, actor de o profesionalitate remarcată de atâtea ori, cu virtuţi cinematografice evidente, să echilibreze, într-o balanţă psihică de cea mai înaltă fineţe, întreg spectacolul, să reabiliteze astfel, într-un fel, prin singularitatea sa aptă să realizeze un realism scenic viabil, ceea ce autorul textului şi regizorul nu şi-au propus să salveze”.
Citiţi mai departe în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa această cronică lipsită de complimente de complezenţă.
 
Despre Paul Tutungiu
 
Poetul Paul Tutungiu s-a născut pe 6 mai 1941, la Cernavodă, judeţul Constanţa, fiul lui Pavel Simion Tutungiu, ofiţer, şi al Silviei (născută Constantinescu).
Termină liceul la Călăraşi (1959), apoi lucrează în mină, la Petroşani. După absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1966), este redactor la ziarele „Steagul roşu”, „Dâmboviţa”, „Târgovişte” (până în 1971), apoi corespondent de presă la Piatra Neamţ (1971-l974); redactor la revista „Teatrul”.
Debutează în 1959 cu poezie în „Luceafărul”.
Colaborează la „Flacăra”, „Satul socialist”, „România literară”, „Luceafărul” etc.
A publicat volume de versuri: Imperiul neodihnei, 1970; Ordinea peşterii, 1971; Colindele din ţara lui Orfeu, 1974; Partidul şi Poetul, 1977; Fiul Dunării, 1977; Ovaţii în Carpaţi, 1979; Tărâmuri pentru Făt-Frumos, 1983), romanul Drumul Hoţilor (1979) şi Dialoguri despre teatru (1980).
Activitatea sa ştiinţifică s-a materializat în comunicări pe teme de etnologie.
 
Sursa text: referatele.com
 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Întemeietorul Festivalului „Miturile Cetății“, la ceas aniversar. La mulți ani, Silviu Purcărete!

05 Apr 2019 812

Gong final la Festivalul „Miturile Cetăţii“, ediţia a treia... „O să vă aduceţi aminte de mine când n-oi mai fi“ (galerie foto)

29 Jun 2018 907

Foc şi apă la Poarta I. Festivalul „Miturile cetăţii“ se încheie cu un spectacol, cum n-a mai văzut Constanţa. Grăbiţi-vă să luaţi bilete! (galerie foto)

27 Jun 2017 2417

Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (Xlll) (galerie foto)

07 Nov 2016 4274

Horatiu Malaele si George Mihaita in "Femeia care si-a pierdut jartierele" joi, 24 mai, ora 19.30, la Casa de Cultura din Constanta

03 May 2012 780