#citeşteDobrogea Teatrul Dramatic din Constanţa, la 25 de ani de la înfiinţare. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

Presa unei epoci nu face altceva decât să reconstituie istoria, cuvânt cu cuvânt, a unei perioade care acum, în faţa generaţiei acestui secol, poate părea desuetă.
 
Şi totuşi, revista „Teatrul” reuşeşte să readucă în atenţia cititorilor săi o perioadă de glorie a scenei româneşti, prolifică prin numele cu rezonanţă ce stăteau cap de afiş, girând valoarea actului artistic.
 

 
În nr. 7 din iulie 1976 al acestei reviste este rememorată activitatea Teatrului Dramatic din Constanţa, la 25 de ani de la înfiinţare (luna viitoare se vor împlini 68 de ani).
 
„Materializată în cifre, contribuţia reală, concretă, pe care slujitorii teatrului constănţean au adus-o de la înfiinţare în 2 mai 1951 şi până în zilele noastre - în amplul şi complexul proces al educării socialiste a oamenilor muncii de pe străvechile meleaguri ale pământului românesc dobrogean numără: 180 de premiere, 7.500 de spectacole, văzute de 2.750.000 de spectatori.
Chemat, după cum se ştie, să satisfacă nu numai exigenţele artistice ale publicului de la sediu şi din judeţ, ci - de-a lungul vacanţelor ele vară - şi ale milioanelor de turişti români şi străini, Teatrul din Constanţa ocupă, în geografia culturii şi artei noastre socialiste, un loc aparte. În planul practic al muncii, teatrul constănţean se profilează, alături de toate celelalte teatre din ţară, aspirând spre repertoriul de calitate, cu certe valori educative, spre valorificarea celor mai înalte şi înaintate realizări ale poeziei dramatice de la noi şi de pretutindeni.
 
Într-adevăr de la premiera inaugurală cu «Scrisoarea pierdută» a lui Caragiale şi până la cea mai recentă realizare - «Tropaeum Traiani» de Grigore Sălceanu - teatrul se arată fidel îndatoririi sale fundamentale, aceea de a promova - odată cu cele mai de preţ creaţii ale culturii universale, creaţia autohtonă. S-au jucat aici, în cei 25 de ani de activitate, lucrări dintre cele mai valoroase, deopotrivă ale clasicilor noştri şi ale autorilor moderni. Reprezentanţii dramaturgiei noastre socialiste şi-au văzut jucate, la Constanţa, cel puţin câte una dintre scrierile lor de căpetenie. Trupa din Constanţa a deschis generoasă, drum şi debutanţilor care au bătut la uşa teatrului. Aceste debuturi, chiar dacă, pe alocuri, imperfecte din unghiul de vedere al canoanelor estetice, aveau o calitate esenţială: se inspirau, nemijlocit, din realitate, se refereau la evenimente, la personaje, la situaţii şi probleme fierbinţi ale actualităţii.
 
Spectacolele montate până acum de ansamblul constănţean demonstrează ambiţia de a egala cele mai bune realizări din ţară. Tendinţa de a exclude, în general, gratuitul şi nesemnificativul, caracterizează activitatea fiecărei stagiuni. Căutarea noului, dorinţa colectivului de a se dezvolta şi ele a-şi potrivi demersurile artistice cu cele mai avansate tendinţe, îşi găsesc, de cîţiva ani încoace, un loc de fructificare pe scena Studioului. Câteva dintre spectacolele realizate aici, recitalurile individuale ale unor actori constănţeni, pregătite în cadrul Studioului, s-au distins, de fiecare dată, în competiţiile naţionale.
 
Cu un nucleu conducător girat de profesionişti, cu veche experienţă (ca şi teatrul însuşi), de 25 de ani credincioşi scenei constănţene: actorul şi directorul Jean Ionescu şi secretarul literar Romeo Profit; cu o trupă destoinică (din păcate, lipsită, cam de mult, de elemente tinere), în plină maturitate creatoare; dispunând de trei regizori permanenţi, deosebiţi stilistic şi ca formaţie: Ion Maximilian, Gheorghe Jora, Silviu Purcărete - teatrul constănţean s-a aflat totdeauna într-o stare de cumpănă, disponibil, fără veleităţi deşarte, la îmbunătăţiri calitative”.