#citeşteDobrogea Universitarul Mihael Chircor - „Omul şi profesorul erau una - Garabet Kumbetlian“ (document)

Motto: „Cunoaşterea este puntea care ne conectează cu toţi cei care au trăit vreodată înaintea noastră. De la civilizaţie la civilizaţie şi de la viaţă la viaţă, contribuim cu poveştile individuale care devin istoria noastră colectivă.
Indiferent cât de bine păstrăm informaţiile despre trecut, cuvintele din aceste povestiri nu sunt decât «informaţii» până la momentul în care le dăm un înţeles. Modul în care aplicăm ceea ce ştim despre trecutul nostru devine înţelepciunea prezentului”. (Gregg Braden)
 

 
Profesor universitar, conferenţiar, şef lucrări; prodecan Facultatea de Inginerie Mecanică (2000); şef Catedra de Tehnologii şi Inginerie Mecanică, cancelar general Universitatea „Ovidius” Constanţa (2000-2004), Mihael Chircor (vezi CV complet în secţiunea Documente) a fost extrem de ataşat de profesorul Garabet Kumbetlian, căruia îi poartă un nepreţuit respect.
 
De altfel, la evenimentul organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa pe 23 noiembrie 2018, cu prilejul Zilei Dobrogei, universitarul Chircor a dat citire unui Laudatio ce a însoţit decernarea plachetei Meritul Dobrogean, instituit de organizator în onoarea celor care au marcat evoluţia acestei provincii dintre Dunăre şi Mare.
 
„Pentru mine, imaginea Profesorului Garabet Kumbetlian a fost dintotdeauna aureolată. Când eram mic, în casă se vorbea cu foarte mare respect despre familia Kumbetlian. Când am făcut primii paşi în cariera universitară, am apelat la experienţa şi sfaturile sale. Eu eram la începutul drumului, în timp ce el era deja o figură consacrată. Cu dragoste şi pricepere, m-a sfătuit şi m-a îndrumat. Nu ştiu şi nici nu pot să-mi imaginez cariera mea academică fără îndrumarea profesorului Garabet Kumbetlian.
 
Ca toţi marii profesori pe care i-am cunoscut (şi am cunoscut câţiva) de la el nu plecai niciodată cu mâna goală. Veneai să ceri un mic sfat şi plecai încărcat până la refuz cu sfaturi, idei, cărţi. Şi îmi era ruşine să spun: «Ajunge, Domnule Profesor, că nu pot să duc mai mult”. Indiferent de domeniul abordat, de moment, găsea întotdeauna ceva pentru tine. Şi, pe lângă expertiza sa, îţi dăruia şi multă dragoste. Rareori l-am văzut încruntat, şi atunci pentru că cineva făcuse, gândise sau sugerase lucruri de neînchipuit pentru el. Avea setul lui de principii morale care erau la fel de ferme şi de neclintit ca legile mecanicii. La început nu am înţeles prea multe, dar cu timpul am început să înţeleg mai mult din ceea ce era în mintea şi în sufletul său. Şi nu îmi este ruşine să o recunosc, căci, pentru a tinde către înălţimea valorilor sale academice şi umane, drumul este lung, greu şi imposibil de scurtat. Ca să te apropii de el trebuia să urci «muntele» pas cu pas. Nu am ştiinţă să fi refuzat vreodată să ajute pe cineva. Nu l-am văzut niciodată să se plângă de nerecunoştinţa şi mizeriile venite de la mulţi din cei pe care îi ajutase. Era mereu cu fruntea sus şi faţa luminoasă, semn al unei păci interioare pe care din ce în ce mai puţini o au şi care astăzi nici măcar nu mai reprezintă un ideal pentru oameni.
 
A făcut foarte mult nu numai pentru mine, ci pentru toţi care au respirat pe lângă el. Nu am să-i înţeleg niciodată pe cei care l-au tratat cu lipsă de respect, pe cei care au ignorant mâna lui mereu întinsă. Chiar şi în momentele grele, a rămas echilibrat şi demn.
 
Sunt momente în care regret că nu i-am fost mai aproape, că nu am făcut mai mult pentru el, nu ca să mă revanşez, căci nu aş fi putut să o fac niciodată. Nu pot să nu amintesc şi despre «jumătatea sa», Ana Kumbetlian. Fiică de preot moldovean, ea a fost stâlpul care a susţinut tot timpul monumentul Garabet Kumbetlian.

 
Odată cu dispariţia lui, lumea a devenit mai mică şi mai săracă. O epocă se stinge încet şi sper ca spiritul şi valorile acestei lumi, căreia el i-a aparţinut, să dăinuie prin crâmpeiele pe care noi le depunem astăzi. Era cald şi bun nu numai ca profesor, ci şi ca om. Nu ştiu ce m-a impresionat mai mult: omul sau profesorul, cu toate că nu se putea trage o linie de demarcaţie între cele doua ipostaze ale sale. Omul şi profesorul erau una: Garabet Kumbetlian“.
 
 

Ti-a placut articolul?




Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Istoria Dobrogei Maria Dimitriu Castano - pentru cauza femeilor într-o lume a bărbaților

01 Mar 2024 6225

Omagiu maestrului Gheorghe Stanciu, dirijor de renume la Teatrul Național de Operă și Balet Constanța. „Prin muzică putem urca scările spre cer...”

29 Feb 2024 5673

Personalități Constanța Scriitorul Costache Tudor împlinește 84 de ani

23 Oct 2023 926

Istoria Dobrogei - Bibliografie Ovidiu (sec. I î. H. - sec. I d. H.) - „Tristele” (Cărțile I, II, III)

30 Sep 2023 3134

Personalități Constanța Ilie Șerbănescu, cel care a surprins pe cameră mai multe obiective din Dobrogea

14 Aug 2023 1409

Constanța culturală Expoziție și evocări emoționante a unor armeni de seamă din Constanța (galerie foto)

13 Jun 2022 2996

Dobrogea redevine parte a României după Războiul de Independență, în 1878. Ce însemnătate are ziua de 14 noiembrie în istoria lumii

14 Nov 2021 1727

#AdrianV.Rădulescu - ctitorul La Mulți Ani, Dobrogea! Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată în documentarul finanţat de cotidianul ZIUA de Constanţa

14 Nov 2021 11848

#DobrogeaDigitală „Personalități marcante ale Medgidiei“, de Adrian Ilie. Dan Spătaru, artistul care a intrat în cartea recordurilor

27 Aug 2021 4296

#DobrogeaDigitală Personalități dobrogene din anul 1927 - „De astfel de elemente are nevoie românismul dobrogean“

22 Jul 2021 3530

#DobrogeaDigitală „Patriarhul Dobrogei”, la 155 de ani de la naștere

20 Jul 2021 1584

Nicolaie Pitu - inginerul constănțean care a proiectat actualul sistem de alimentare cu apă din Dobrogea

19 Jul 2021 24769

#DobrogeaDigitală „Românul în veci va fi român”

28 Jun 2021 2833

#DobrogeaDigitală Moscheea din Constanța - prima clădire din România unde s-a folosit betonul armat

24 Jun 2021 3943

#DobrogeaDigitală Ion Faiter, la 85 de ani

15 Mar 2021 3768