14 Oct, 2019 00:00
2460
„Sunt aproape doi ani de când funcționarii din Constanța au cerut primăriei să le vândă locuri pentru a construi case, cu condițiune ca plata acelor locuri să se facă în rate. Dupe câte scim, consiliul comunal de atunci a luat o încheere în acestă privință, prin care se precisa prețul și suprafața loturilor, remânend numai a se determina localitatea din marginea orașului unde să se plănuiască viitorul foburg al funcționarilor sau, mai drept zis, al românilor. - De acum doi ani, și până astă di, vedem însă că nu s'a plănuit nimic, așa că se adeveresce până la un punct, că locurile promise atunci, în ajunul unor alegeri comunale, a fost mai mult o reclamă electorală. Cestiunea populărei orașului Constanța, - și cu ce element anume trebue populat, - este o cestiune nu de mică importanță din punctul de vedere economic și politic - Sunt patru-spre-zece ani dela anexare, și în orașul Constanța, primul nostru port maritim, nu vedem zece comercianți români.
Care să fie causa că în acest oraș nu s'a stabilit industriași și comercianți români, pe când în comunele rurale s'au stabilit mii și mii de familii române? Eată o întrebare la care cată să răspundem: Statul prin legile privitoare la administrarea și regularea proprietăței imobiliare în Dobrogea, a căutat pe cât se poate să creeze avantagii românilor cari se vor stabili în Dobrogea, oferindu-le pămenturi de cultură fără plată pe termen de trei ani, locuri de casă fără plată, locuri pentru plantații etc, numai în scopul ca să fie populată de români și numai de români. Comunelor urbane de asemenea li s'a delimitat, gratuit, păment îndeajuns pentru mărirea lor eventuală.
Nu cred că cele una mie hectare păment au fost cedate orașului Constanța numai pentru a servi bostangiilor pentru cultura pepenilor; destinația acestui păment este strîns legată cu desvoltarea ce 'și va lua orașul. Modul însă cum s'a înstreinat până acum parte din pămentul comunei, pe care s'a format câte-va strade, lasă mult și de dorit și de bănuit. Pe când Guvernul, în comunele rurale, îngrădesce oare-cum strecurarea streinilor, comuna Constanța din contra 'și are porțile deschise pentru ori-ce scursură a orientului, numai să aibă ceva parale ca să plătească un loc de casă. Cum voiți dar ca orașul Constanța să se populeze cu români când îi puneți la masa licitației față cu capitaliștii streini cari, întrevăzând desvoltarea ce'și va lua orașul peste câți-va ani, oferă prețuri fabuloase pe un metru de păment?
Este cunoscut de toți că streinii aleargă în toate părțile lumei - mai ales prin porturi - unde văd că pot realisa câștiguri, fără multă muncă și fără mult capital. Dar oare este prudent, este național ca comuna Constanța să'și vendă pămenturile la streini ca aceștia în urmă să speculeze pe români?”
Și continuă autorul, propunând autorităților să adopte aceleași măsuri luate de Știrbei Vodă în Brăila, în urmă cu jumătate de secol:
„Faza prin care trece astăzi orașul Constanța, a trecut orașul Brăila acum 50 de ani. Brăila la începutul desvoltărei sale era cu totul în mâinele streinilor, și când Vodă Știrbei se încredință de acest trist adever, porunci ca în marginea orașului să se dee gratuit locuri de casă numai la români, și ast-fel s'a format așa numitul raion al Brăilei, care astă-zi formează cea mai frumoasă parte a orașului, și nu putem dice că Brăila nu este un oraș eminamente românesc. Ceea ce Vodă Știrbei, dupe cum am zis mai sus, a făcut pentru Brăila, ar putea astă-di să facă nu M.S. Regele Carol, dar d-l Prefect chiar D-l Primar, de oarece astă-zi suntem o monarhie constituțională în care comuna este în atâta de autonomă în cât se 'și p6tă îndruma fără porunci domnesci formarea și desvoltarea orașului pe o cale adeverat românească.
Poate că ni se va zice că comuna nu este în drept a înstreina bunurile sale de cât pe cale de licitație. Aci însă putem respunde că suntem sub regimul unei legi escepționale, în temeiul căria statul cedeză gratuit locuri de case în comunele rurale, și comunele urbane, la rîndul lor, sunt ținute a avea aceleași vederi economice pe cari le are statul în conducerea intereselor obștesci a le Dobrogei. Eată dar pentru ce reînoim astă-zi cererea funcționarilor și persistăm nu numai a li se da locuri pentru a'și construi case, dar ca pe viitor să nu se mal vendă nici o palmă de păment streinilor.
Comuna prin serviciul ei technic să proecteze viitoarele strade, să stabilească un preț fix pe metru, pe cât să poate de eften, să stabilească condițiunile și timpul de construire, și în același timp să facă cum a făcut și statul, adică să publice în tot coprinsul țerei, că românilor industriași, meseriași, comercianți și chiar plugari, cari voesc a se stabili în. orașul Constanța, li se oferă condițiuni avantagiose de stabilire. Numai așa vom reuși ca Constanța să fie a Românilor, iar nu a streinilor”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: