#Dobrogeaetnică: Laudatio Jean Ionescu (9 iunie 1928 - 16 ianuarie 1993)

 

Timp de peste două decenii, Jean Ionescu a condus destinele Teatrului Dramatic, fiind considerat directorul cu cel mai lung mandat, motiv pentru care anul acesta, în luna iunie, ZIUA de Constanța l-a adus în centrul atenției într-un eveniment în premieră dedicat comunității teatrale constănțene - #RespectTeatru.

 

Constănțean get-beget, Jean Ionescu s-a născut în anul semicentenarului revenirii Dobrogei la țară, pe 9 iunie 1928. În 1957, Jean Ionescu este numit director artistic, iar Ion Drugan, director adjunct artistic. Primul său directorat ține până în 1969, când cele patru instituții profesioniste de spectacol fuseseră comasate într-un singur teatru, cu mari probleme de organizare și administrare. După trei ani de impresariat artistic, revine la conducerea teatrului până în 1984. A ținut piept cu calm, cu tact, cu înțelegere tuturor problemelor și oamenilor vremii. Și, în tot acest timp, a jucat. În „Anii negri“, „Trei surori“, „Ovidius“, „Salonul 42“, „Anna Christi“, „Când nu ne vede nimeni“, „Mielul turbat“, „Nebuna din Chaillot“ ș.a. Un gest memorabil face atunci când i se oferă rolul principal din „Vlaicu Vodă“ și, refuzându-l, îl invită pe marele actor George Vraca să vină la Constanța să-l joace el. Gest care, printre oamenii obișnuiți, nu se prea întâlnește.

Sub directoratul său au fost inițiate și organizate Festivalul Seri de Teatru Antic, prima și alte câteva ediții ale Festivalului Săptămâna Teatrelor de păpuși. 

 

Dar Jean Ionescu a creat peste 70 de roluri în piese din dramaturgia românească și universală, roluri de eroi pozitivi, dinamici, energici, în spectacole regizate de Nicolae Kirițescu, Ion Diacu, Cărpinișanu, Ion Drugan, Ion Șahighian, Petru Mihail, Val Mugur, Constantin Dinischiotu, N. Al. Toscani, Marietta Sadova. La aceste nume de se mai adăuga cele ale lui Mihai Dimiu, Ion Maximilian, Laurențiu Azimioara, Silviu Purcărete, Dominic Dembinski sau Andrei Mihalache. În amintirea spectatorilor au rămas roluri precum Banul Miked alături de George Vraca, în rolul titular, la premiera "Vlaicu Vodă" din anul 1960. 

 

 

Un alt rol memorabil este cel al lui Octavian August din piesa "Ovidius" de George Sălceanu, care a avut premiera în 1957, an din care Jean Ionescu a devenit pentru o lungă perioadă director al teatrului. De neuitat rămân și rolul bătrânului Chris din "Anna Christie" de O'Neill, rolul titular din "Platon Krecet" sau Henri de Saint Jean din "Paharul cu apă" de Eugen Scribe. Actorul Jean Ionescu a dat viață unui foarte cald moș Cadîr în "Take, Ianke și Cadîr", de Victor Ion Popa, și a realizat cu mare seducție intelectuală un filosof, Blânda, din "Scaunul" de Tudor Popescu, personaj care îl evocă pe Blaga.

 

Actorul și directorul reușea să se impună prin felul foarte politicos de a fi, prin cunoașterea temeinică a activității tuturor compartimentelor din teatru. Deosebit de sugestivă pentru personalitatea lui Jean Ionescu este evocarea pe care i-o face secretarul literar Anaid Tavitian: "Mi-l amintesc plutind într-un nor de fum, fiindcă fuma foarte mult. Avea un râs discret. Era un cititor pasionat. Avea întotdeauna o ținută impecabilă, elegantă. Era înzestrat de natură cu aplomb și o reținere gravă cu care se apropia de orice tip de relație. Dacă cineva greșea, te privea pătrunzător pe sub ramele ochelarilor fumurii, fără să ridice privirea. Glasul îți aducea la cunoștință sancțiunea. A fost un actor și director foarte respectat".