#Dobrogeaetnică: Laudatio Mehmet Niyazi (1878 - 1931)

     

În fiecare an, la sfârșitul lunii noiembrie, tătarii din România comemorează trecerea în neființă a poetului tătar dobrogean Mehmet Niyazi, considerat poetul lor de suflet, simbol al definirii și conservării identității culturale și etnice, simbol al mișcării naționale tătare-crimeene, formator de conștiință națională.

 

Născut în 1878, în satul Așcilar (Vânători), com. Pecineaga, în apropiere de Mangalia, și-a dedicat întreaga activitate comunității tătare din România, până la moartea sa, în 29 noiembrie 1931. Părinții săi, Ismail și Azize, erau născuți în Crimeea, fiind nevoiți să emigreze, ca alți zeci de mii de tătari crimeeni, după Războiul Crimeii (1853 - 1856), ca urmare a presiunilor Rusiei țariste, dar și a oportunităților oferite de Imperiul Otoman tătarilor crimeeni.

 

Părinții, știutori de carte, l-au învățat încă de mic pe Niyazi să scrie și să citească, crescându-l cu povești despre Crimeea, patria de origine a tătarilor, și lupta lor pentru emancipare și libertate națională.

 

Mehmet Niyazi, a urmat clasele primare în satul natal, iar în 1889 întreaga familie a emigrat la Istanbul. Își va continua studiile urmând cursurile Școlii Pedagogice, pregătindu-se temeinic în domeniul limbii și literaturii turce, limbii persane, istoriei Imperiului Otoman, etc. Tot aici intră în contact cu ideile reformatoare ale  Junilor Turci, mișcare care milita pentru modernizarea tuturor structurilor Imperiului Otoman. Cu unul din fondatorii mișcării, medicul oculist Ibrahim Themo, va avea mai târziu, în România, o colaborare strânsă, locuind ambii în Medgidia, fiind și colegi la aceeași instituție, Seminarul Teologic Musulman.

  

La absolvirea Școlii Pedagogice, pleacă în Crimeea și se încadrează în învățământ. Pentru activitatea sa, intrând în vizorul poliției secrete țariste, este nevoit să se întoarcă la Istanbul.                                                                                                                                                                                                                                    În 1904, după moartea tatălui său, Niyazi se întoarce în Dobrogea și devine profesor de limbă și literatură turcă la Școala Musulmană din Constanța. Conștient că tătarii și turcii din România erau într-o stare dificilă, nereușind încă să se adapteze, pe deplin, noilor legi, reguli și cultură ale noului stat din care făceau parte după 1878, a decis să se implice în schimbarea acestei stări prin activitatea la catedră, dar și ca publicist.

  

În anii 1910 - 1914 a fost și directorul Școlii Musulmane din Constanța, ce funcționa pe str. Cuza Vodă. În 1916 a fost numit profesor de limbă și literatură turcă la Seminarul Teologic Musulman din Medgidia, instituție reprezentativă a comunității musulmane din România. Din cauza războiului, a început să predea aici abia din toamna anului 1919, după eliberarea Dobrogei de sub ocupația bulgaro-germană (oct.1916 - dec.1918 ) și întoarcerea sa din Crimeea.

 

În paralel cu activitatea didactică, desfășoară o intensă activitate publicistică. În 1909, a publicat ziarul ''Dobruca Sadası'' (Vocea Dobrogei), revistele ''Teșvik'' (Îndemnul, 1910-1911), ''Işık'' (Lumina, 1914-1915 ), ''Mektep ve Aile'' (Școala și familia, 1915-1916). Revista  ''Ișık'' este prima publicație din România tipărită la o tipografie cu proprietar tătar, ce funcționa la Medgidia.

   

Publicistica lui Mehmet Niyazi abordează toate temele de interes major ale comunității, informații despre istoria și geografia României și a Imperiului Otoman, prezentare de legi, norme, regulamente ale administrației locale și centrale...

 

La 26 dec. 1917, în Crimeea se formează Republica Populara Crimeea și Mehmet Niyazi este invitat în peninsulă unde, sprijinind noul stat tătar crimeean, a publicat ziarul ''Hakses'' (Vocea dreaptă), funcționând o perioadă și ca inspector al învățământului în zona Bahcesaray. În anul 1919 este nevoit să se întoarcă în România, după ce trupele bolșevice au ocupat Crimeea.

     

Poeziile sale au fost publicate în volumul  ''Sagış'' (Dor ,1931), apărut la Bazargic, în volumul ''Kırım Șiirleri'' (Poezii crimeene,1935), apărut la Constanța, volumul ''Ithafât'' (Dedicații, 1912) apărut la Istanbul, volum închinat unor personalități române și otomane. Poeziile sale au apărut și în volumul ''Kök Kitabı'' (Cartea albastră, 1919), volum antologic apărut la Istanbul. 

                                                                                                                                                                           Scrierile sala au fost principala sursă de inspirație a naționalismului tătar crimeean și au adus în conștiința tătarilor dobrogeni imaginea Patriei Mamă Crimeea (Anavatan Kirim) și a  Patriei Verzi (Yeșil Yurt )... În 1935, prin colectă publică, foștii săi elevi i-au construit un monument funerar în Cimitirul Musulman din Medgidia.        

                                                                   Mehmet Niyazi este și astăzi o mare personalitate a tătarilor crimeeni și simbolul luptei pentru libertatea Crimeii...