#Dobrogeaetnică: Laudatio Preot Nicolae Paveliu

Autor: preotul paroh Jean Mihai, de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ 1

Poate că o explicație a faptului că ne împăcăm atât de bine pe acest pământ sfânt, zicem noi, este faptul că aici au fost îngropați bunicii noștri: și turci, și tătari, și români și bulgari, și evrei. Împreună am inspirat și inspirăm acest pământ sfânt, noi, urmașii lor, de aceea sunt sigur că jertfa lor ne face să fim atât de uniți, ca frații, chiar dacă suntem de religii și confesiuni diferite.

Voiam să vă spun câteva cuvinte despre părintele Nicolae Paveliu. Chiar dacă se naște în București, într-o zi sfântă, de Buna Vestire, în 1874, vine în Constanța și este preot chiar de foarte tânăr la Catedrala Ortodoxă „Sfinții Petre și Pavel“. 
Dar, așa cum știu și am căutat foarte mult în arhive, pentru că sunt preot slujitor la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ 1, am găsit pe părintele Nicolae Paveliu că și-a dorit foarte mult să ridice o biserică, la început fiind cu hramul Sfântului Nicolae. De-abia prin 1905, pentru marinarii români, turci și bulgari, să fie ocrotitoarea marinarilor Sfânta Maria, s-a hotărât ca hramul să fie schimbat. Și vreau să vă spun vorbele care i-au îndrumat pașii în preoția sa: Nu vă faceți palate aici pe pământ unde le fură și molia le strică. Construiți-vă palate și comori în ceruri, unde nici molia nu le strică!

O bijuterie arhitecturală, Biserica Adormirea Maicii Domnului, zic eu că este cea mai frumoasă din Constanța și pentru care a adus meșteri italieni la acele vremuri și cele mai scumpe materiale pentru ridicarea ei, alături de un alt nume care este pomenit în biserica noastră, Ion Bănescu. Vă dau un singur exemplu: ridică biserică din cărămidă până la 4 metri, iar primarul și preotul-părinte hotărăsc că acea cărămidă nu este bună și trebuie luată alta și mai bună să fie trainică biserica pentru acest oraș. Dau cărămida la o parte și aduc alta mult mai scumpă și mai bună. De asemenea, aduc cele mai scumpe odoare pentru această biserică - icoane făurite în Imperiul Austro-Ungar de la acea vreme. Și sunt oprite la vama care era atunci la Brașov, iar primarul Ion Bănescu merge și plătește vamă 1 leu pe kilogram pentru cele opt icoane foarte frumoase din biserică.

Părintele Nicolae Paveliu, în modestia sa și setea sa după Dumnezeu, termină această biserică și merge și ridică altă biserică foarte frumoasă a orașului, cu hramul Sfântul Gheorghe. Și aceasta ridicată într-o perioadă destul de lungă, pentru că vine și războiul, se opresc lucrările o perioadă și moare destul de tânăr, la 50 și ceva de ani.

Iată că și-a făcut comoară în cer prin aceste două biserici și bijuterii ale orașului! Nu a fost numai ctitor de biserici, ci și om de cultură. Înființează în 1925 Ateneul Popular. Strânge carte românească pentru oraș, circa 8.000 – 10.000 de volume în limba română pentru locuitorii orașului Constanța. Are numeroase scrieri, articole, o carte de muzică și multe altele.

Pentru toate acestea, este bine că l-ați readus în atenție și vă mulțumim că ne-ați invitat. În biserica noastră părintele Nicolae este pomenit în fiecare zi alături de primarul Ion Bănescu și de Gheorghe Dițeanu, ctitorii acestui lăcaș.
Mulțumesc foarte mult domnului primar care este de față, pentru că aveți grijă de aceste monumente istorice. Să vă dea Dumnezeu sănătate!