#Dobrogeaetnică: „Meritul Dobrogean“ pentru Mehmet Niyazi (1878 - 1931)

Distincția „Meritul Dobrogean“, însoțită anul acesta de medalia „Colonel Marin Ionescu Dobrogianu”, a fost acordată de cotidianul ZIUA de Constanţa următorilor:
Vasile Canarache
Comandor Constantin Costăchescu
Ion Drugan
Jean Ionescu
Mihai Irimia
Garabet Kumbetlian
Contraamiral Horia Macellariu
Mehmet Niyazi
Preot Nicolae Paveliu
Simion Tavitian
 
Reprezentantul Asociației Culturale „Mehmet Niyazi”, prof. Echrem Gafar (foto), a primit distincția „Meritul Dobrogean” acordată poetului tătar dobrogean Mehmet Niyazi.
 
 
În fiecare an, la sfârșitul lunii noiembrie, tătarii din România comemorează trecerea în neființă a lui Mehmet Niyazi, considerat poetul lor de suflet, simbol al definirii și conservării identității culturale și etnice, simbol al mișcării naționale tătare-crimeene, formator de conștiință națională.
    
Născut în 1878, în satul Așcilar (Vânători), com. Pecineaga, în apropiere de Mangalia, și-a dedicat întreaga activitate comunității tătare din România, până la moartea sa, în 29 noiembrie 1931. Mehmet Niyazi a urmat clasele primare în satul natal, iar în 1889 întreaga familie a emigrat la Istanbul. Părinții, știutori de carte, l-au învățat încă de mic pe Niyazi să scrie și să citească, crescându-l cu povești despre Crimeea, patria de origine a tătarilor și lupta lor pentru emancipare și libertate națională.
La absolvirea Școlii Pedagogice pleacă în Crimeea și se încadrează în învățământ. Pentru activitatea sa intrând în vizorul poliției secrete țariste este nevoit să se întoarcă la Istanbul.                                                                                                                                                                              În 1904, după moartea tatălui său, Niyazi se întoarce în Dobrogea și devine profesor de limbă și literatură turcă la Școala Musulmană din Constanța.

În anii 1910 - 1914 a fost și directorul Școlii Musulmane din Constanța, ce funcționa pe str. Cuza Vodă, iar în 1916 a fost numit profesor de limbă și literatură turcă la Seminarul Teologic Musulman din Medgidia.
 
În paralel cu activitatea didactică, desfășoară o intensă activitate publicistică. În 1909, a publicat ziarul ''Dobruca Sadası'' (Vocea Dobrogei), revistele ''Teșvik'' (Îndemnul, 1910-1911), ''Işık'' (Lumina, 1914-1915 ), ''Mektep ve Aile'' (Școala și familia, 1915-1916). Revista ''Ișık'' este prima publicație din România tipărită la o tipografie cu proprietar tătar, ce funcționa la Medgidia.