#Dobrogeaetnică Poporul uitat din Dobrogea. Cerchezii - istorie și obiceiuri ale unui popor musulman influențat de ruși

Cerchezii. Un popor de care puțini dobrogeni își aduc aminte. În Analele Dobrogei, anul 2, nr. 3, 1921, avem o descriere și o istorisire superbă a acestui popor, care a trăit în teritoriul de lângă Marea Neagră. Până la războiul din 1877, Dobrogea era presărată de sate cerghezești. Cerchezii preferau locurile de pe sub costișe și cele păduroase din preajma izvoarelor bogate în apă bună de băut. După ce s-a încheiat războiul, guvernul român a oprit reîntoarcerea cerchezilor la căminele lor, dar a îngăduit și a favorizat revenirea în Dobrogea a celorlalte populații musulmane, precum turcii și tătarii.
 

 
Faima jafurilor comise de acest popor, înainte de război, în țările balcanice locuite de creștini a silit marile puteri, reprezentante în Congresul de la Berlin să interzică, pentru liniștea locuitorilor creștini, reîntoarcerea și stabilirea cerchezilor pe pământurile care urmau să fie rupte din Imperiul Otoman.
 
Originari din munții Caucazului, unde formau un stat liber încă din timpuri străvechi, ei au fost supuși de ruși abia în 1859, după ce și-au apărat libertatea prin lupte eroice, care au durat mai bine de un secol. După înfrângerea și supunerea lor sub Chan Șamil, care a apărat libertatea poporului său timp de 30 de ani, rușii i-au silit să părăsească locurile lor și să găsească refugiu în Imperiul Otoman.
Un număr de 400.000, după cum zice Eugen Pittard în descrierea „Dans la Dobroudja, notes de voyage”, goniți din Rusia, au cerut refugiu Turciei. Ei au înființat sate în Peninsula Balcanică și în Asia mică. Peste 150.000 au fost așezați la apusul Bulgariei. Intenția turcilor era de a tăia conexiunea dintre sârbi și bulgari. Acești expatriați nu au știut însă să se fixeze într-un punct.
 
În timpul războiului de la 1877-1878, turcii i-au folosit contra cazacilor. 200.000 de oameni au murit într-un timp atât de scurt, fiind vorba de un fenomen etnologic rar petrecut.
 
Bărbații se distingeau prin talia lor înaltă, bine proporționată, și prin trăsăturile foarte regulate ale feței. Ei sunt considerați un tip al rasei caucaziene, dar și cei mai frumoși oameni. Dotați cu o inteligență fină și foarte curajoși, având o abilitate excepțională în arta călăritului și mânuirea armei, în special a sabiei și pistolului, erau cei mai temuți locuitori printre celelalte popoare.
 
Îmbrăcămintea cerchezului era foarte pitorească. Peste cămașa de pânză de casă, împodobită cu multe cusături cu arnici în diferite culori, ei purtau un mic anteriu bumbăcit, iar pe deasupra acestuia o mantă, bine potrivită pe talie și lungă până la glezne. Mantaua era făcută din sucman alb sau postav mai gros și colorat, având pe marginile de dinainte două șiruri de sponci, mâneci înguste, strânse pe mână, căptușite cu satin de lână sau cu pânză roșie. Pe cap purtau căciulă de astrahan cu mițele lungi, cu fundul de postav sau de catifea roșie, împodobit cu broderii de aur sau de argint. Încălțămintea consta dintr-un fel de ciorapi de piele de căprioară, vopsiți în negru sau cenușiu, având în jurul tălpii o cusătură, astfel ca talpa să se poată înlocui îndată ce s-ar uza sau rupe. Îmbrăcămintea în întregime era lucrată de femeile cercheze.
 
Armele cerchezului erau: pumnalul, sabia, pistolul și pușca. Aceste arme, în afară de pușcă, erau atârnate de o cingătoare alcătuită dintr-o mulțime de curelușe subțiri de piele, împletite între ele cu multă măiestrie. De menționat este că cerchezul nu lăsa pe nimeni să îi scoată sabia din teacă și nici să îi atingă lama cu mâinile, pretextând că ar fi otrăvită cu venin de viperă, așa că la cea mai mică atingere și zgârietură rănitul putea muri.
 
Femeia cercheză excela prin frumusețea sa. Un corp înalt și subțire, mâinile și picioarele mici, un contur de o perfectă proporție cu înălțimea, un piept bine dezvoltat, boiul feței de albeața marmurei, ochii mari și negri, privirea pătrunzătoare și simpatică, umbrită de niște gene negre, dese și lungi, sprâncenele arcuite, nasul drept, lunguieț și puțin ascuțit la vârf, gura mică, dinții albi, foarte regulați și mici, bărbia rotundă și despicată în mijloc, părul negru lucitor, lung, tăiat pe frunte în formă de breton, mișcările corpului elegante - toate acestea fac din cercheză prototipul frumuseții orientale, frumusețe atât de apreciată și cântată în poeziile popoarelor mahomedane. Multe dintre cercheze au părul blond-auriu, făcând un contrast izbitor cu ochii negri, mari și dulci.
 
Măritișul fetelor aducea o avere părinților acestora. Fetele cercheze erau vândute la prețuri care variau după poziția familiei și a cumpărătorului. Cumpărătorul nu putea fi decât un musulman, fără a se ține însă seama de etatea lui. O fată frumoasă de familie bună ea prețuită între 25 și 30 de mii de piaștri. O fată de familie de stare mijlocie era prețuită la 5-10 mii de piaștri. Când un părinte avea 3 sau 4 fete, ele reprezentau un frumos capital. Adeseori, părinții le duceau pe piețele Constantinopolului spre a le vinde cu un preț mai bun.
 
Cumpărătorii le duceau apoi prin orașele cele mai depărtate pentru a umple cu ele haremurile pașilor și ale altor demnitari mahomedani.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANŢA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANŢA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Cotidianul ZIUA de Constanţa şi-a depăşit statutul publicistic, angajându-se într-un amplu demers de restituire a istoriei Dobrogei şi a personalităţilor sale marcante. În Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, puteţi să descărcaţi în format electronic revista „Analele Dobrogei“ - serie veche, izvor de aur pentru cunoaşterea istoriei locale. 
 
Citeşte şi:
 
#AdrianV.Rădulescu În deschiderea Pontica 51, ZIUA de Constanța lansează varianta digitală a volumului „Istoria Dobrogei“ și a revistei „Analele Dobrogei“ - serie veche (document)
 
Găgăuzi şi cerchezi fugiţi în Rusia, de frica turcilor Legenda satelor Târguşor şi Gura Dobrogei