Nicolae Bănescu, „cel mai liber dintre oamenii liberi, cel mai uman dintre oameni“

Nicolae Bănescu s-a născut pe 16 decembrie 1878 în Călărași și a decedat la 11 septembrie 1971 în București. A fost un mare istoric român și membru al Academiei Române. Cercetător și profesor extrem de pasionat de cunoașterea științifică a trecutului, specialist de înaltă calificare în studiile bizantine și neogrecești, și-a făcut un scop din punerea în valoare a culturii și istoriei naționale.
 

 
Acest om al literelor s-a dedicat promovării valorilor clasice vechi ale literaturii europene, dar și a celor mai noi din literatura și cultura română. Nicolae Bănescu a mai tradus în limba română și tragedii de Euripide, dar și câteva pagini din Plutarh.
 
În ceea ce privește creația sa proprie, acesta a redactat memorii de război și lucrări de popularizare a istoriei. Printre ele se regăsesc „Chipuri și scene din Bizanț”, pagini dedicate unor personalități istorice naționale. De menționat este faptul că a fost discipol al marelui învățat Bogdan Petriceicu Hasdeu, dar și al lui Nicolae Iorga. Licența a obținut-o în anul 1901 în cadrul Universității din București, secția Litere.
 
Scriitorul Nicolae Bănescu, fiind și profesor de limba franceză, dar și traducător din limbile elină și latină, s-a axat pe studii variate, în special cele ale bizantinologiei europene. Profesorul universitar a fost autorul primului curs integral de istorie bizantină dintr-o universitate românească, remarcându-se prin modalitatea plastică de a evoca epoci.
 
Nicolae Bănescu s-a mai făcut remarcat și prin elocvența exprimării, prin memoria extraordinară de care a dat dovadă de-a lungul timpului, el având o vastă cultură generală.
 
Între anii 1913 și 1964 a fost corespondent oficial al României la publicația germană „Byzantinische Zeitschrift”, cea mai importantă revistă de bizantologie din lume, întemeiată de Karl Krumbacher.
 
Alături de Nicolae Iorga și Demostene Russo, Nicolae Bănescu este considerat unul dintre întemeietorii bizantologiei științifice românești, fiind apreciat în țară, dar și peste hotare.
 
Despre Nicolae Bănescu mai aflăm faptul că a înfruntat atât totalitarismul nazist, cât și cel comunist în momentele de răscruce ale țării. Către sfârșitul vieții, într-o atmosferă de teroare, după moartea lui Stalin, va reedita volume de texte proprii.
Când a împlinit 90 de ani, i s-a închinat un volum omagial din Revue des Études Sud-Est Européennes, periodicul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, și a fost ales președinte de onoare al Societății Române de Studii Bizantine și al celui de-al XIV-lea Congres Internațional de Studii Bizantine de la București, din toamna anului 1971.
 
În ceea ce privește legătura lui cu revistele culturale, putem spune că a publicat în multe publicații, inclusiv în „Analele Dobrogei”, unde, într-un studiu minuțios, a prezentat originile zonei maritime. Articolul din numărul 3 din anul 2 (1921) al Analelor Dobrogei al lui Nicolae Bănescu face referire la zona în care s-a format Dobrogea și la rezistența sa, în ciuda schimbărilor prin care a trecut. Articolul are titlul «Paristrion», un ducat de graniță bizantin în Dobrogea de astăzi”. Redăm din text următorul pasaj: „Termenul general de «Paristrion» era pentru noua subîmpărțire administrativă. Termenul acesta se întâlnește și pentru alte părți de lângă Dunăre, către Sirmium, cum îl aflăm la Kinnamos”.
Articolul integral poate fi citit în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța.

Citește și:
 
#citeșteDobrogea „Paristrion“, Dobrogea de astăzi? Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța