#RespectTeatru: Mesaj de susţinere al lui George Ivaşcu, ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale

„Scriitorii sunt uneori neînţeleşi la început şi recunoscuţi abia târziu, uneori chiar după sfârşitul vieţii, însă cărţile lor îi fac nemuritori. Artiştii scenei nu au acest privilegiu. Actorii, cântăreţii, dansatorii sunt oameni care, atunci când se înclină la finalul reprezentaţiei, îşi primesc răsplata pe loc. După caz, aplauze sau fluierături. Publicul este un judecător grăbit. Renumele şi gloria acestor artişti sunt vii, deci muritoare. Oricât de mari ar fi, doar o carieră lungă le permite să treacă dincolo de propria generaţie.
 

 
 
În străvechiul nostru Tomis, statuia lui Ovidiu întâmpină fiecare nou-venit cu o glorie veche de milenii. Însă cine îşi mai aminteşte numele şi chipurile celor mai iscusiţi interpreţi ai versurilor sale? Când râzi sau plângi la un spectacol, nu este doar meritul autorului, cât mai ales al interpretului care a reuşit să-ţi provoace această emoţie.
 
Constanţa are o lungă tradiţie de afirmare şi promovare a românismului prin cultură de înalt nivel. Într-o Dobroge bogată de atâtea seminţii diverse, teatrul, muzica şi dansul românesc au avut aici întotdeauna o tribună susţinută de oameni talentaţi, inimoşi, dăruiţi până la risipă unui scop mai presus de fiecare dintre ei: cultura şi civilizaţia românească. În plus, un port internaţional trebuie să fie şi o vitrină a ceea ce ţara are mai valoros de arătat lumii. Străinilor, dar şi românilor care o invadează paşnic în perioada concediilor. Astfel, Constanţa are rarul privilegiu de a face teatru şi pentru când vin spectatorii din toată ţara în turneu pe litoral.
 
Pentru orice român, chipul şi zâmbetul lui Jean Constantin se confundă cu sufletul acestui oraş: primitor şi uşor abordabil, curios şi întreprinzător, înţelept ca un bătrân şi pus pe şotii ca un copil totodată. Filmul este cel care îi dă lui Jean Constantin şansa de a fermeca, de acolo unde s-a ascuns dincolo de orizont, noi şi noi generaţii de spectatori. Însă nu toţi artiştii scenei au fost adoptaţi şi de camera de filmat. Numele lui Oleg Danovski tronează pe faţada teatrului, însă arta sa trăieşte doar atât cât spectatorii îşi mai amintesc şi mai povestesc despre ea. Nu vreau să dau şi alte nume, pentru că mi-e frică să nu uit pe cineva. Sunt mulţi şi talentaţi, confirmaţi şi încununaţi de ani pe scena Constanţei. Îi cunoaşteţi cu toţii, fiindcă într-o seară când aveaţi cu totul alte griji, aceştia au ştiut, prin meşteşugul lor, să vă facă să simţiţi altfel. Mai bine, mai adânc sau mai frumos, după caz. Artiştii sunt cei care v-au primenit sufletele îngândurate sau obosite şi nu v-au cerut în schimb decât atenţie, deschidere şi câteva aplauze. E un preţ mic.
 
La Constanţa, oricine poate asculta, fără să dea o atenţie deosebită, zgomotul valurilor care se lovesc de ţărm. Ştim că ele nu se vor opri niciodată. Zgomotul valurilor de aplauze sunt hrana artiştilor. Când aplauzele încetează, când îi uităm, atunci moare şi arta lor.
 
După două mii şi ceva de ani de viaţă culturală în atâtea limbi şi credinţe, Constanţa îşi reaminteşte datoria de a aplauda excelenţa servitorilor scenei. Este onoarea şi moştenirea publicului constănţean, este înscris în identitatea acestui port nemuritor. Fie ca aplauzele de recunoştinţă de astăzi să se audă nu doar până la Bucureşti, ci să acopere - fie doar şi pentru o clipă - vuietul mării.“
 
Citeşte şi:
 
#RespectTeatru Mesaj dedicat sărbătorii seniorilor teatrului constănțean. Mirela Florența Matichescu, administrator public al județului Constanța
 
#RespectTeatru Mesaj dedicat sărbătorii seniorilor teatrului constănţean. Horia Marius Ţuţuianu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa
 
#RespectTeatru Mesaj dedicat sărbătorii seniorilor teatrului constănţean. Dominic Dembinski, regizor - „Constanţa, mon amour...“