#sărbătoreşteDobrogea141: Geavit Musa - fizician de excepţie, model de profesionalism şi onestitate

Motto: „Cunoaşterea este puntea care ne conectează cu toţi cei care au trăit vreodată înaintea noastră. De la civilizaţie la civilizaţie şi de la viaţă la viaţă, contribuim cu poveştile individuale care devin istoria noastră colectivă. Indiferent cât de bine păstrăm informaţiile despre trecut, cuvintele din aceste povestiri nu sunt decât «informaţii» până la momentul în care le dăm un înţeles. Modul în care aplicăm ceea ce ştim despre trecutul nostru devine înţelepciunea prezentului”. (Gregg Braden)   


Anul acesta, în cadrul celei de-a treia ediţii „Ziua Dobrogei“, organizată de ZIUA de Constanţa pe 23 noiembrie, cu tema „Dobrogea în documente diplomatice româneşti. 1878-1884”, vor fi conferite, post-mortem, distincţia „Meritul Dobrogean“, însoţită de medalia „Dionisie Exiguul“, unui număr de cinci personalităţi care au marcat definitoriu devenirea provinciei dintre Dunăre şi Mare: Petre Diaconu - arheolog, istoric, cercetător, colonel Marin Ionescu Dobrogianu - militar şi istoric, Musa Geavit - fizician dobrogean, membru corespondent al Academiei Române, Pericle Martinescu - prozator, poet, memorialist şi critic literar, Constantin Sarry - director timp de patru decenii al ziarului „Dobrogea Jună”. În cele ce urmează, puteţi afla mai multe despre valoroasa activitate ştiinţifică a cercetătorului Musa Geavit.


Cercetător cu recunoaştere internaţională în domeniul fizicii plasmei, profesor universitar la facultăţile de fizică ale Universităţilor Bucureşti şi Constanţa, membru corespondent al Academiei Române şi Director General al Institutului de Fizică Atomică (IFA), Musa Geavit a fost înzestrat cu o putere de muncă ieşită din comun, făcând faţă cu perseverenţă adversităţilor regimului comunist şi înscriindu-şi numele în istoria culturii şi ştiinţei din România.


Născut la 23 decembrie 1931, în Palazu Mare, judeţul Constanţa, a fost fiul lui Șefket Musa Velulla, erou tătar martir al închisorilor comuniste, filiaţie care i-a atras mai târziu o serie întreagă de probleme, din cauza „neregulilor din dosarul de cadre”.


A urmat studiile la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, pe care l-a absolvit în 1951. În timpul liceului, îl întâlneşte pe profesorul Horia Hulubei, care vine la Constanţa pentru o conferinţă despre energia atomică. Evenimentul îl marchează şi îl determină să se dedice fizicii.


Câştigă, în clasa X-a, prima olimpiadă organizată după război, atât la matematică cât şi la fizică, ocupând locul 1 pe oraş, dar, după ce câştigă faza pe judeţ, este exclus din lotul reprezentativ pentru faza finală de la Bucureşti, pe motive de origine socială.


Între anii 1951-1955 este student al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti, unde îl are ca profesor pe Eugen Bădărău. După absolvire, este repartizat la Institutul de Fizică Atomică (IFA) de la Măgurele, de unde va fi demis doi ani mai târziu, din cauza aceloraşi “probleme” legate de originile nesănătoase.


Urmează o perioadă grea pentru Geavit Musa şi familia lui – soţia sa, Marcela, fusese şi ea demisă de la IFA, pe aceleaşi considerente. Este admis în 1958, cu mari intervenţii, pe un post de bibliotecar la Observatorul Astronomic, iar în 1960 se angajează ca inginer tehnolog la Întreprinderea „Electrofar” din Bucureşti, unde va câştiga o însemnată experienţă, folosită ulterior în soluţionarea unor probleme aplicative.


Lucrează, în timpul liber, cu profesorul Aretin Corciovei, şeful laboratorului de fizică teoretică la IFA, împreună cu care publică două lucrări importante. În anul 1963, când intervine o uşoară relaxare a politicii de cadre, primeşte oferta de a se reangaja la Institutul de Fizică al Academiei, unde lucrează în domeniul plasmei cu academicianul Eugen Bădărău, la realizarea unor tuburi cu gaz activate cu Cesiu şi utilizabile ca tiratroane cu catod rece.


În 1965, abordează un domeniu ce se va dovedi de referinţă pentru cariera sa, conversia directă a energiei termice în energie electrică cu ajutorul plasmei, singura formă de agregare a materiei fără limită de temperatură. În acest context, pune la punct un generator termoionic funcţional, cu randament de conversie similar cu cel raportat de institute de cercetare de prestigiu din Vest.


Publică, în reviste din ţară şi străinătate, peste 40 de lucrări despre cercetările sale de fizică fundamentală, iar în 1967 devine doctor în fizică nucleară, cu teza „Contribuţii la studiul proceselor fizice din diodele cu plasmă”.
Devine curând şef al laboratorului “Plasma de temperatură joasă” din cadrul IFA, laborator unde lucrau, în 1989, 65 de persoane.
În 1972, pleacă pentru un stagiu de un an la Universitatea Texas, din Dallas, SUA, unde studiază comportarea spectrului de emisie optică a plasmei de post luminiscenţă la adiţionarea de etanol.


După întoarcerea din America, se dedică mai cu seamă cercetărilor aplicative, în tehnica vidului ultra-înalt, în conversia energiei termice în energie electrică şi în studiul proprietăţilor optice a unei game extinse de sisteme. Este o perioadă dificilă cu teste de omologări şi atestări ale produselor sau fluxurilor tehnologice. În urma studiilor asupra display-urilor cu plasmă monocolor, reuşeşte realizarea unei linii-pilot pentru producerea acestora la Întreprinderea de Cinescoape Bucureşti.


Evidenţiază un nou efect în optică, denumit „efectul M“, în care spectrul de emisie se reduce la o singură linie, în cazul unui amestec de gaze. De asemenea, elaborează noi tehnologii, precum: sinterizarea în plasmă a pulberilor ultrafine de TiO2; sinterizarea acetilienei din cărbune în jet de plasmă etc.
Studiază efectul interacţiunii particulelor grele asupra spectrelor de emisie şi procesele fizice legate de tehnica vidului ultraînalt, România fiind a treia ţară din lume care a realizat pompe cu un vid mai înalt de 10-10 torr („pompe de vid Comşa-Musa“).
 
A abordat cercetări ştiinţifice care au fost finalizate prin realizări tehnice, printre produsele omologate fiind: tuburi stabilovolt, tuburi autoluminiscente cu tritiu, tuburi stroboscopice cu caracteristici speciale, lămpi de semnalizare, tuburi detectoare de flacără.

Distins cu premiul „C. Miculescu“ al Academiei Române, a fost invitat să lucreze în mari laboratoare din mai multe centre de cercetare din SUA şi Europa, colaborând cu instituţii de învăţământ şi cercetare din Franţa, Germania, Japonia şi SUA, fiind invitat la numeroase conferinţe internaţionale şi făcând parte din comitetele de organizare a unor importante manifestări ştiinţifice pe plan mondial.
Predă în anii 1990-2003 la Universitatea Osman Gazi din Eskişehir (Turcia), unde creează un laborator de fizica plasmei. Între anii 1991-1995, funcţionează ca membru al Colegiului Consultativ al Ministerului Cercetării şi Tehnologiei, iar în 1997 devine director general al IFA.


În ultimii 16 ani de viaţă, este profesor la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, unde înfiinţează trei laboratoare de fizica plasmei şi predă capitole speciale de fizica plasmei,T ehnologii cu plasmă, Fizica plasmei şi laseri.


În aprilie 2009, este ales membru corespondent al Academiei Române şi preşedinte al Secţiei Fizica Plasmei din cadrul Societăţii de Fizică din România. Este autorul a 27 de brevete omologate OSIM, 18 produse omologate şi 20 de tehnologii.


Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în 331 de articole apărute în reviste de fizică din ţară şi din străinătate, şi citate în peste 800 de lucrări de specialitate.


Se stinge din viaţă pe 5 iulie 2010, la Bucureşti, lăsând în urmă o operă ştiinţifică impresionantă, dar şi amintirea unui model de profesionalism, onestitate şi nobleţe sufletească.


Sursă foto: Fotografie pusă la dispoziţie de prof. dr. Rodica Vlădoiu



Citeşte şi:

UDTTMR a organizat un eveniment în memoria lui Musa Geavit

#citeşteDobrogea 86 de ani de la naşterea marelui fizician dobrogean Geavit Musa

A murit profesorul universitar doctor Musa Geavit