Vasile Bogrea, cel care a cercetat toponimia Dobrogei

Lingvistul şi filologul român Vasile Bogrea s-a născut în data de 26 septembrie 1881, în Târnauca, judeţul Dorohoi, şi a decedat pe 8 septembrie 1926, la Viena. Tânărul Vasile Bogrea a urmat cursurile Liceului „Anastasie Başotă” între anii 1888 şi 1902, în Pomârla. Facultatea a urmat-o la Iaşi, acolo unde a studiat literele şi dreptul. Pentru a-şi definitiva studiile, a plecat la Berlin, acolo unde a urmat cursuri de filologie clasică.
 

 
A devenit în scurt timp profesor de limbile greacă şi latină la liceul din Piatra Neamţ, dar şi la Liceul Internat din Iaşi. În decursul carierei sale ca profesor a urcat în rang şi a devenit profesor universitar la catedra Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj.
 
Deosebit despre Vasile Bogrea este faptul că, împreună cu Sextil Puşcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române în anul 1919 şi ale Societăţii Etnografice din Cluj, în 1923, devenind şi un colaborator activ al acestora.
 
A scris aproximativ 300 de studii şi articole referitoare la istoria limbii, la lexicologie, etimologie, toponimie şi antroponimie, aplicate şi pe zona Dobrogei. Vasile Bogrea a fost un umanist de o vastă erudiţie, cu o pregătire temeinică şi o vocaţie certă pentru filosofia clasică. A fost, de asemenea, poet şi traducător.
 
Din studiile sale amintim: „Etimologii şi noţiuni lexicografice”, „Câteva consideraţii asupra toponimiei româneşti”, „Pagini istorice şi filologice”, „Românii în civilizaţia vecinilor”, „Sfinţii-medici în graiul şi folclorul românesc”, dar şi „Semnatism românesc şi semnatism balcanic”.
 
Mărturisea că se simte legat de natură, ceea ce l-a determinat să scrie şi versuri:
„Suntem datori pământului
Pământ avar,
E-aşa puţin din tine în noi
Şi aşa curând
Ne ceri puţinul înapoi.
Aşa curând,
Pământ avar!
Ţi-l dăm sfinţit de suferinţi
Transfigurat de vis
De fericiri, de paradis,
De prăbuşiri şi năzuinţi,
Şi sfâşieri
Şi-atât amar.
Ţi-l dăm,
Căci tu mereu ni-l ceri
Pământ avar”.
 
Chiar dacă nu a locuit în Dobrogea, Vasile Bogrea a studiat îndeaproape toponimia acestei regiuni, publicându-şi cercetarea în revista Societăţii Culturale Dobrogene, „Analele Dobrogei”. Din acest material redăm un paragraf care atestă faptul că numele regiunii noastre are o puternică legătură istorică veche. „E interesant de observat că Dobrogeia (Dobrodjeja) e atestat, ca nume de femeie, încă din secolul XII, aşa se chema, la Chiew, fiica principelui Mstislav, căsătorită cu fiul cel mai mare al lui Ioan Alexios”.