ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Col. Daniel Popa, inspector-şef ISU „Dobrogea“, Toma Enache, regizor, şi Ovidiu Cupşa, directorul CERONAV, mesaje de Ziua Dobrogei (video)

La mulţi ani, Dobrogea, la 141 de ani de când a fost alipit acest tărâm multietnic, bogat în cultură, având un relief unic în România şi Europa, la patria-mamă! 141 de ani de când 14 etnii trăiesc la un loc, având religii diferite, însă fără să existe ură. Este un pământ unde armonia, diversitatea şi complexitatea fac un algoritm greu de înţeles pentru ochii unui străin, dar care este un sistem perfecţionat de-a lungul anilor.


Embleme ale culturii, sportului, administraţiei publice, autorităţilor locale, ale muzicii sau ale teatrului, ale spiritualităţii şi reprezentării etnice au transmis câte un călduros mesaj. Cotidianul ZIUA de Constanţa vă aduce la cunoştinţă mesajele ambasadorilor Dobrogei despre acest teritoriu - casă pentru sute de mii de persoane.
 

Col. Daniel Gheorghe Popa, inspectorul şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al judeţului Constanţa

Astăzi este un motiv de bucurie şi un privilegiu să adresez constănţenilor şi dobrogenilor la ceas aniversar un călduros salut, împreuna cu sincera urare de sănătate, prosperitate şi pace. La mulţi ani, Dobrogea! La mulţi ani, România! La mulţi ani, români!

Regizorul Toma Enache - mesaj video

Regizorul constănţean, născut şi crescut în Mihail Kogălniceanu, a lansat recent filmul „Între Chin şi Amin”, despre experimentul Piteşti, o producţie cu succes la public. Cu prilejul Zilei Dobrogei, acesta ne-a transmis un mesaj video:



 

Ovidiu Sorin Cupşa, director general CERONAV

Dobrogea mea! Dobrogea m-a fascinat şi mi-a aprins imaginaţia încă din copilărie. Era “fata aceea ciudată de rege get şi dansatoare tătăroaică” din scrierile lui Geo Bogza şi îi vedeam, cu ochii minţii, stepele vântoase, acoperite de “praf şi mărăcini”.
Am întâlnit-o cu adevărat acum 30 de ani, când trenul - care mă aducea dintr-un mic sătuc din Ardeal - a oprit pe peronul Gării Constanţa!
Primul lucru care m-a impresionat: oraşul. Constanţa era pe atunci un oraş aerisit, plin de flori şi verdeaţă, care se oprea în mare, pe faleza din capătul străzii Ștefan cel Mare. Iar la capătul acelei străzi am văzut pentru prima dată marea, la al cărei ţărm m-am întors “iar şi iar”, la fel ca Baudelaire, simţind pământul sub picioare sau chiar pe valurile ei.


Ea defineşte cel mai bine Dobrogea: întinderea aceea netedă pe care distingi la orizont curbura pământului. Când albastră - precum cerul ei nemărginit, când verde - ca iarba vălurită de vânt, când cenuşie - ca praful stepelor, când neagră - ca cenuşa istoriei sale. Dar totdeauna întunecată - mai întunecată decât apele azurii mediteraneene de dincolo de Bosfor, motiv pentru care apele ei salmastre au fost percepute din antichitate ca fiind “negre”.


Apoi vin coastele ei, uneori mângâiate blând, alteori lovite violent de zbaterea fără sfârşit a valurilor. Coaste care se întind cât vezi cu ochii, cu plajele lor pline de viaţă vara şi pustiite de vânturile iernii şi cu porturile construite de ingineri, precum marele Saligny, în care poposesc uriaşele vase comerciale cu calele lor pline de mărfuri.


Aceste coaste se întind departe, în sud, pe litoralul bulgăresc - parte a Dobrogei, iar în nord îmbrăţişează braţele bătrânului Istru - “fluviul rege al Europei”! Fluviu care formează, înainte de a se pierde în apele mării, cea mai mare şi mai spectaculoasă deltă a Europei. Braţe adânci, navigabile, tăiate de vapoare şi barje se împletesc cu mici canale întortocheate şi lacuri acoperite de nuferi, formând un labirint de forme şi culori nemaiîntâlnite în altă parte.
Uriaşi pelicani îşi clămpănesc ciocurile pline, alături de cormorani cu crestele făloase şi ţinută de gală şi stoluri elegante de flamingo, ce păşesc ţanţoş printre cufundacii care plonjează pe rând sau toţi odată.


Iar sub luciul tulburat al apei nenumăraţi peşti îşi culeg hrana din mâlul bogat, printre mangrove şi rădăcini de nuferi - de la iuţile roşioare şi pălămide până la uriaşii somni sau moruni. Fiecare din ei devenind din vânător vânat, în faţa ciocurilor robuste ale păsărilor sau ale plaselor pescarilor lipoveni, care brăzdează labirintul de ape.


Marile lagune care mărginesc la sud Delta - Razim, Sinoe, Glogoviţa - se întind, ca nişte mici mări interioare, până la poalele celor mai bătrâni munţi de pe pământ: Munţii Hercinici, ale căror creste golaşe străjuiesc departe stepele, cândva străbătute de sciţi şi geţi, în goana cailor nărăvaşi, mai apoi de popoarele nomade, de cohortele romane, de hoardele de tătari şi - odată cu alipirea ei la regatul României - de turmele mânate de mucanii, cojanii sau macedonenii, care s-au strămutat aici din munţii Făgăraşului, ai Vrancei sau ai Pindului. Căci Dobrogea are o istorie aproape la fel de veche ca şi istoria civilizaţiei umane.


Străvechile culturi Gumelniţa sau Hamangia, ne-au lăsat valoroase artefacte şi inestimabile piese făcute de om acum şase - opt milenii, precum Gânditorul şi Femeia lui. Coloniile greceşti şi romane (Istria, Callatis sau Tomis - locuit continuu de pe vremea fondării Romei, de Remus şi Romulus, cei crescuţi de Lupa Capitolina) - au dăruit istoriei “Poemele iubirii” scrise de Ovidius în exilul lui, simbolicul şarpe-zeu Glykon şi admirabilele edificii romane cu mozaic.


Bizantinii ne-au săpat în şederea lor, minunatele morminte hipogee şi biserici de cretă, turcii ne-au clădit moscheile lor filiforme, iar românii - veniţi mai pe urmă - lăcaşuri ortodoxe, care au intrat în patrimoniul naţional.
S-au întâmplat atât de multe lucruri în Dobrogea, că multe au devenit legende cu trecerea timpului: pe la Tomis au trecut argonauţii în călătoria lor spre lâna de aur, de aici a început Sfântul Apostol Andrei (ocrotitorul României) creştinarea Europei…


Și tot aici s-a dus marea bătălie de la Adamclisi. Căci, la fel ca “Darius al lui Istaspe”, multe imperii au venit în Dobrogea să ceară “pământ şi apă” şi mulţi s-au perindat la cârma provinciei până când, la 14 noiembrie 1878, măreţul Rege Carol I a reunit-o cu Ţara Mamă, după 450 de ani de la pierderea ei de către Mircea cel Bătrân!


Astăzi Dobrogea a fost atinsă şi de era industrializării. Aici sunt cele mai mari investiţii din România: Portul Constanţa, care deschide poarta spre hinterlandul Europei, prin cel mai mare canal săpat de om - Canalul Dunăre-Marea Neagră - şi pe cursul bătrânului Istru; Centrala Atomo-Nucleară de la Cernavodă - care produce, împreună cu pădurile de uriaşe eoliene - un sfert din energia electrică a României; cea mai mare rafinărie din Sud Estul Europei - Petromidia; dar şi marile şantiere navale, care fac din România a doua ţară producătoare de nave din Europa - păcat că nu şi pentru o flotă sub pavilion românesc!
La vestul ei, Dobrogea a fost legată pentru prima dată de Regat de o cale ferată care trecea Dunărea peste ansamblul de poduri (cel mai lung din Europa la acea dată) construite de acelaşi Anghel Saligny, de care se leagă atât de mult numele Dobrogei. Podul e astăzi un monument istoric, admirabil de privit şi studiat de ingineri.


Cam asta e Dobrogea, în câteva cuvinte, departe de a fi o stepă în care vântul împrăştie „praful şi mărăcinii”, aşa cum îmi închipuiam eu în copilăria mea. Astăzi vechile stepe sunt lanuri întinse de grâu şi floarea soarelui, care fac din bătrâna provincie una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării.


Despre oamenii care trăiesc azi în acest ţinut… poate altă dată. Pot doar să admit că Dobrogea a fost o mamă bună, care i-a adoptat pe toţi cei care i-au trecut podurile sau i-au atins ţărmul, aducând cu ei cultura, diversitatea şi bogăţia lor spirituală.


Astăzi e şi Dobrogea mea şi a familiei mele!


Citeşte şi:

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul „Ziua Dobrogei“, la a treia ediţie, cu o temă în premieră - „Dobrogea în documente diplomatice româneşti. 1878-1884“

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Sorin Colesniuc, director MINAC, Dănuţ Jugănaru, director CCINA, Chris Groninger, director Damen Mangalia, mesaje de Ziua Dobrogei
 
ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Judecătorul Cristian Deliorga, profesorul Vasile Nicoară şi Cătălina Ponor, campioană olimpică, mesaje de Ziua Dobrogei

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul „Ziua Dobrogei“, la a treia ediţie, cu o temă în premieră - „Dobrogea în documente diplomatice româneşti. 1878-1884“

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Cătălin Grasa, director SCJU, Daniel Georgescu, director CN ACN, şi canoistul Ivan Patzaichin, mesaje de Ziua Dobrogei

14 noiembrie 1878 Sărbătorim Dobrogea alături de cei care i-au cercetat bogata istorie! Mesaje ale istoricilor constănţeni de Ziua Dobrogei (documente)

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Gheorghe Hagi, lt.-col. Daniel Mihai Ferencz şi Yedil Utekov, director general Rompetrol Rafinare, mesaje de Ziua Dobrogei