Interviuri live Cele mai importante etape ale întemeierii și dezvoltării așezării Mavro-Vale - cătunul Cogealia, actuala comună Lumina (documente + galerie foto)

Cum s-a dezvoltat comuna Lumina din județul Constanța în ultimii 100 de ani și care sunt perspectivele pentru următorul deceniu aflăm marți, 2 octombrie 2018, ora 14.00, pe https://www.facebook.com/ziuaconstanta/. de la primarul localității, Ioan Roman.
 
 
Acest proiect al cotidianului ZIUA DE Constanța, dedicat Centenarului, își propune să vorbească despre România și despre Dobrogea de acum 100 de ani, dar și despre modul în care ar trebui să sărbătorim astăzi realizările strămoșilor noștri, chiar dacă Centenarul nu ne găsește, din păcate, în cele mai bune raporturi cu noi, lucru ce poate fi imputat în primul rând politicienilor.
 

Scurt istoric

 
Zona a fost locuită din antichitate, o demonstrează informația preluată și de Constantin Brătescu la schimbarea toponimiei Dobrogei date de Procopius din Cezareea, care amintește aici de o așezare cu numele de Mavro-Vale (Mavro-neagra, Vale-vale, Valea Neagră). De la această informație, documente care să facă referire nu au fost găsite, lucru firesc, pentru că așa s-a întâmplat cu toata Dobrogea după 1417 - zona a căzut sub stăpânire musulmană și chiar într-o accentuată decadență.
 
Așa cum a observat și renumitul geograf Simion Mehedinți (1928), Dobrogea devine „drum al războaielor de cucerire, drum al armatelor ruso-turce, în cursul secolelor XVIII și XIX [...], iar în anul 1878, când intră în posesiunea României, după o înstrăinare de cinci secole, ea intra ca un pământ cu totul schimbat, în alcătuirea etnografică, în toponimie, în viața culturală”.
 
Într-o statistică a Dobrogei din 1849, făcută de P.P. Panaitescu, localitatea este amintită ca făcând parte din cercul Constanța cu numele de Siutghiol, locuită de 10 familii de ruși.
În 1861, când procesul de colonizare a Dobrogei cu tătarii din sudul Crimeii, se decide ca numele topice rurale să fie schimbate cu nume turcești. Astfel localitatea este numită Cogea-Ali (Ali cel Mare), după numele șefului tribului tătar așezat aici.
 
În Marele Dicționar Geografic al României întocmit de I. Lahovari, C.I. Brătianu și G. Tocilescu în 1899, localitatea este menționată ca fiind un cătun ce aparținea de comuna Cicracci (Sibioara), situat în partea răsăriteană a plasei Constanța, pe valea Cogea-Ali, la 1 km nord de lacul Siutghiol. Cătunul dispunea de o școală turcească, o casă de rugăciuni protestantă și o geamie ridicată în 1865, deservită de un hoge.
 
Ca primă așezare, satul Lumina a luat ființă în anul 1650, iar din punct de vedere administrativ din anul 1880 după Războiul Ruso-Româno-Turc din anul 1877. După înființarea ca sat - din anul 1880 până în anul 1908 - satul Lumina a aparținut de comuna Sibioara, fosta Cicârciu. Din anul 1908 și până în anul 1925 satul Lumina a aparținut de comuna Ovidiu, iar de la 1 ianuarie 1926 s-a desprins de comuna Ovidiu, formând unitate administrativ- teritorială de sine stătătoare, la care s-au alipit satul Mamaia și Năvodari, denumit atunci Cara-Coiun (oaia neagră).
 
Satul Lumina a cunoscut o dezvoltare deosebită din punct de vedere economic, ponderea cea mai mare deținând-o cetățenii germani a căror ocupație principală era agricultură. Vechea denumire de Cogealia vine de la șeful tribului tătar Cogea-Ali (Ali Cal Mare). Denumirea de Cogealia s-a păstrat de la înființare și până în anul 1929, când a primit denumirea de Valea Neagră.
 
Schimbarea toponimiei localităților dobrogene a fost realizată pentru prima oară de prefectul de Tulcea loan Nenițescu, la sfârșitul secolului XIX. Fără a se ajunge la un rezultat concret, problema reîncepe să fie discutată după Războiul Balcanic (1912-1913). Încă din 1913, mai bine de 57% din populația Dobrogei era formată din români, însă numirile localităților erau turco-tătare, doar 33% din satele Dobrogei aveau denumiri românești.
 
În timpul guvernării I. Averescu (1922), printr-un ordin trimis prefecturii de Constanța, se cerea alegerea noilor denumiri de sate și comune. Niculae T. Negulescu, prefect al județului Constanța, în ședința Consiliului Județean din 16 octombrie 1923, l-a delegat pe Constantin Brătescu să întocmească un tabel prin care denumirile străine ale comunelor și satelor să fie schimbate cu nume potrivite, românești. La întocmirea acestui tabel, Constantin Brătescu (1924) a ținut seama de o serie de criterii. Acolo unde inscripțiile pe monumente sau mărturiile scriitorilor vechi dovedeau că a existat un sat cu nume antic, acestea au fost date localităților, Cogea-Ali își reia numele de Valea Neagră, după numele Mavro-Vale, amintit de Procopiu de Cezareea, istoric roman al împăratului Justinian din secolul V.
 
De reținut este faptul că, între anii 1873-1883, din Gubernia Chersonului și din Mannhein vin coloniști germani care se așază în Cogealia. După 1877, când Dobrogea se alipește României, începe o liniște manifestată prin încetarea mișcărilor de populație. Între 1926-1940, numeroși turci și tătari emigrează în Turcia, iar în 1940 germanii părăsesc localitatea Lumina, stabilindu-se definitiv în Germania, în casele lor venind, în urma schimbului de populație, romanii din Cadrilater.
 
Denumirea de Valea Neagră o păstrează până în anul 1965, când, în conformitate cu Decretul 799/964, a primit denumirea de Lumina.
Din anul 1968 până în anul 1989 satul a aparținut de comuna Ovidiu, iar în 1989 s-a desprins de comuna Ovidiu, formându-se comuna Lumina, la care s-au alipit satele Sibioara și Oituz.
 
Ca instituție publică, Primăria Lumina s-a înființat pe 9 mai 1989. Începând cu 1990, își reia vechiul statut de comună cu organe administrative proprii, comuna din care mai fac parte satele Oituz și Sibioara.
 
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Lumina se ridică la 8.948 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 7.389 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,25%). Principalele minorități sunt cele de tătari (2,98%), romi (1,37%) și turci (1,07%). Pentru 10,23% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (78,38%), dar există și minorități de romano-catolici (5,5%) și musulmani (5,06%). Pentru 10,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Educație și învățământ

 
Lumina se află la 17 km nord de orașul Constanta, la 10 km vest de stațiunea balneo-climaterică Mamaia, la 5 km nord de orașul Ovidiu, la 7 km sud-est de aeroportul Mihail Kogălniceanu și la 5 km de orașul Năvodari. În comuna Lumina există patru școli generale (două la Lumina, una la Oituz, una la Sibioara) și trei grădinițe. Numărul de copii înscriși în procesul de învățământ din comuna Lumina: copii înscriși la grădiniță: 203, din care 70 de fete, copii înscriși în clasele I-IV: 325, din care 140 fete, copii înscriși în clasele V-VIII: 369, din care 108 fete, numărul personalului didactic: profesori- 29, învățători- 20, educatori - 8. 
 

Alimentare cu apă și canalizare

 
Alimentarea cu apă a localității Lumina se face din sistemul Nord litoral. Are un sistem centralizat de alimentare cu apă prin conducta de aducțiune de 300 mm, un rezervor de înmagazinare cu o capacitate de 1000 mc, precum și o rețea de distribuție 100mm-200mm. Acest sistem se întâlnește în zona de lotizări situate în partea de vest a localității și zona de est. Satul Oituz se alimentează cu apă printr-o conductă de 100 mm racordată la aducțiunea 300 mm cota 20 Ovidiu.
Localitatea Sibioara nu are sistem centralizat de alimentare cu apă, lucrările pentru finalizarea implementării rețelei de apă în sat fiind în curs de finalizare. Comuna Lumina dispune de sistem centralizat de canalizare administrat de SC RAJA SA. Canalizarea pluviala îndepărtarea apelor meteorice din zona construcțiilor se face prin lucrări de sistematizare pe verticală, acestea fiind dirijate către rigolele străzilor, cu descărcare în Valea Neagră. Acest fir de vale, care are un curs permanent, deversează în balta Lumina și apoi în emisar, canalul Poarta Alba-Midia Năvodari.
 

Infrastructura de transport

 
Localitatea Lumina este străbătută de drumul județean 226 care face legătura cu orașul Năvodari. Prin localitatea Lumina trece calea ferată Medgidia- Betonaj (Năvodari), care în partea estică a localității se ramifică în direcția Ovidiu - Constanța.
 
În partea nordică, s-a aflat gara Cogealia-Lumina. Prima gară a fost construită în 1952, cu ocazia lucrărilor ce se efectuau la canal. În 1985 este construită gara nouă, care a devenit un nod de cale ferată cu 3 direcții de mers calea ferată Dorobanțu - Capu Midia. Odată cu abandonarea imobilului de către Căile Ferate Române, imobilul a intrat în administrarea Primăriei Lumina, având în prezent o altă destinație.
 

Telecomunicațiile

 
Din anul 1965, localitatea Lumina este racordată telefonic, inițial cu două posturi de telefon, în 2005 numărul acestora crescând la 1030, ceea ce reprezintă un procent de aproximativ 32% din numărul familiilor din localitate. În momentul de față. comună Lumina dispune de conexiuni la internet prin fibră optică și de asemenea serviciile de comunicații mobile au acoperire 4G.
 

Administrație liberală în localitatea Lumina

 
Consiliul Local Lumina este format din primarul Ioan Roman (PNL), viceprimarul Tatian Mirea (PNL) și consilierii locali: Aidaor Ali (PND), Daniel Sandu Badanac (PNL), Gheorghe Beșliu (PMP), Mădălina Călin (PNL), Dumitru Chiru (PSD), Deniz Curnazar (UDTTMR), Cristian Duiculete (PSD), Calil Enghin Hagi (PNL), Daniel Emilian Mantea (PSD), Gabriela Genoveva Munteanu (PNL), Luminița Daiana Orzeanu (TSD), Mihai Ștefan (PSD), Nicoleta Pârvu (PNL), Gabriel Pîslaru (PSD), Claudia Răsteanu (PNL), Mihai Viorel Ungureanu (PNL). Declarațiile de avere și de interese ale aleșilor locali din comuna Lumina le puteți consulta în secțiunea „Documente”.
 

Citește și:

 

Oameni ale căror reușite, idei, eforturi vor modela județul Constanța în următorii 100 de ani Lansăm „Interviuri live ZIUA de Constanța“