Interviuri live Karacoyun, Satul negru sau Năvodari în anul Centenarului. În 1968 se profila perspectiva industrială şi primea statut de oraş. Din 2013 este staţiune balneoclimaterică (galerie foto + documente)

Oraşul Năvodari este comunitatea despre care discutăm în această săptămână în cadrul proiectului „Interviu Live. Judeţul Constanţa în anul Centenarului“. Interviul live cu primarul oraşului Năvodari, Florin Chelaru, va avea loc miercuri, 29 august, ora 14.00, pe https://www.facebook.com/ziuaconstanta/.
 
Miercuri aflaţi mai multe despre istoria ultimilor 100 de ani şi cum au creionat ei staţiunea balneară şi balneoclimatică de astăzi. Nu vor lipsi din discuţie nici personalităţile care şi-au lăsat amprenta asupra comunităţii şi, bineînţeles, vom atinge şi subiecte legate de strategii de dezvoltare a localităţii, investiţii, fonduri europene, servicii publice, învăţământ sau performanţe culturale şi sportive. Aşteptăm şi întrebările dumneavoastră pentru invitatul ediţiei, în timp real, pe pagina noastră de Facebook.

Istoric, identitate, dezvoltare 

Situat în apropierea Mării Negre, a arterei navigabile Poarta Albă - Midia Năvodari şi între lacurile Taşaul şi Siutghiol, Năvodari a fost şi este influenţat în mare parte de mediul acvatic. Nu întâmplător, cele mai vechi urme de existenţă umană, până în prezent, au fost descoperite la Mamaia Sat şi peninsulă. Ele datează de circa 120.000 ani, mai exact din paleoliticul mijlociu, fiind cele mai vechi din Dobrogea.
 
Cercetările sistematice din perioada 1999 - 2003 de pe insula „La Ostrov” din lacul Taşaul au scos la iveală o aşezare eneolitică, cea mai importantă de acest fel de pe litoralul Mării Negre. Pe raza actualului oraş Năvodari au mai fost semnalate, dar insuficient cercetate până în prezent, urme de existenţă umană datând din perioadele: greacă, romană, romano-bizantină. În istoria acestui loc, mai este consemnată o perioadă influenţată de cetatea sau portul Zanaoarda, un toponim mai puţin obişnuit, care apare în hărţi din Evul Mediu la nord de Constanta, fiind localizată, după unii autori, la Capul Midia.

Instaurarea stăpânirii otomane în Dobrogea s-a produs în timp şi pe etape, începând prin 1419-1420 şi finalizându-se în 1484 prin cucerirea cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă. Aceasta a adus masive colonizări ale turcilor şi tătarilor, precum şi schimbarea denumirilor oraşelor şi satelor chiar şi în situaţia în care populaţia creştină era majoritară. Este perioada când Năvodariul de astăzi, capătă denumirea de Karacoyun (turca kara = negru, neagră în cazul nostru şi coyun = oaie). După unele surse, denumirea îşi avea originile în îndeletnicirea locuitorilor de a creşte oi astrahan pe păşunile din zonă. Aceeaşi denumire avea şi balta care se găsea între mare şi sat, acoperită acum de lucrările fostului şi actualului canal.

După revenirea Dobrogei la statul român, în 1878, aşezarea îşi păstrează denumirea, dar în grafie românească - Caracoium. Ea figurează ca făcând parte din plasa Kustenge (Constanţa), fiind un cătun al comunei Cicracci (azi Sibioara). La 1882 (potrivit documentelor de arhiva) existau 46 de locuitori (probabil capi de familie - n.n.), aşezarea având 55 de hectare ce alcătuiau vatra satului împreună cu izlazul, 46 de hectare pământ de plantaţie şi 10 hectare pământ de cultură.

La 1890, suprafaţa sa era de 119 hectare, unde convieţuiau 114 familii cu 506 suflete, formate din români, bulgari, turci şi austrieci, având ca ocupaţie de baza pescuitul. Din cele 1900 hectare, 55 erau ocupate de grădini şi de vatra satului cu 65 de case mici, neordonate şi „îngrămădite” în partea sudică.

În august 1922, cunoscutul geograf Constantin Brătescu trece pe aici şi menţionează aşezarea ca fiind un sat curat lipovenesc pe care locuitorii îl numeau mai pe scurt Carachioi (Satul negru). El remarca strada largă şi dreaptă cu case umbrite de salcâmi, băile care existau aproape de fiecare curte. Apa din fântâni era sălcie, singura cu apă dulce şi apreciată de localnici era pe nisipul ce despărţea lacul Taşaul de mare. Locuitorii aduceau apă pentru consum în butoaie de la Mamaia.

În 1927, în urma schimbării denumirilor de sate din Dobrogea veche, aşezarea este denumită Năvodari, datorită specificului local. În 1930 îşi păstrează statutul administrativ de sat şi aparţinea de comuna Ferdinand I (azi Mihail Kogălniceanu), plasa Ovidiu, jud. Constanţa. La recensământul din 1930, Năvodari avea 1.152 de locuitori. Înainte de recensământul efectuat în decembrie, se trece pentru prima dată la denumirile celor şase străzi existente, denumiri ce vor fi folosite cel mult până în anii ’40, şi anume: strada Carol II-lea, strada Dorobanţi, strada Oltului, strada Principesa Elena, strada Europei, strada Prinţul Mihai.

Fiind recunoscută comună în 1932, localitatea cunoaşte o evoluţie rapidă mai ales începând cu anii ’50 (după sistarea primelor încercări de realizare a „canalului” începute în 1949 şi oprite în 1953) când începe să se profileze tot mai mult perspectiva sa industrială.
 
Astfel, între 1954 şi 1975 începe construirea a două mari obiective industriale care vor influenţa evoluţia sub toate aspectele a localităţii. Este vorba despre Combinatul de Îngrăşăminte Chimice (U.S.A.S. - Uzina de Superfosfaţi şi Acid Sulfuric, denumită apoi Fertilchim), şi Combinatul Petrochimic Midia. În 1957 se termina colectivizarea, în comună funcţionând G.A.C. (Gospodăria Agricolă Colectivă) „Senca Reazen”, cu 177 de familii înregistrate în 1959.
 
În iunie 1959, ca urmare a H.C.M. 713, este stabilită porţiunea ca plajă pentru comună, iar în octombrie acelaşi an figura ca instituţie „Tabăra de pionieri şi şcolari Năvodari”, denumită ulterior „Complexul de odihnă pentru copii”.

Dacă în 1960 existau 3.863 de locuitori, în 1962 erau 4.500, pentru ca în 1966 să se ajungă la 6.400, la care se adaugă flotanţii în număr de circa 1.000, plus cei în jur de 500 pe timpul verii. Dintr-o situaţie întocmită la 21 octombrie 1966, reiese că în tabăra de copii, în sezon de vară, au venit peste 2.000 de elevi.

Dintr-o statistică din 1966 rezultă că datorită U.S.A.S.-ului şi Uzinei de Reparaţii a crescut numărul de salariaţi, astfel că în Năvodari ponderea muncitorilor în industrie era de peste 70%. De altfel, termeni ca „centru muncitoresc”, „colonie muncitorească”, „oraşul nou” au fost folosiţi din 1959, 1960, destul de des, atât de populaţia locală, cât şi în adrese înregistrate la primăria de atunci.

Începând cu 1 iunie 1968, comuna Năvodari dobândeşte statutul de oraş, ca urmare a H.C.M. nr. 1128 din 27 mai 1968. În perioada 1976 - 1990 se dezvoltă complexul industrial şi portul Midia, Baza de export animale vii, Şantierul Naval Marea Neagră, C.E.T. Midia, Terminalul Petrolier şi de Gaze, se realizează Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari, Ecluza Năvodari, Fabrica de Zahar şi în zona peninsulară, două ferme avicole cu o capacitate de peste 100.000 de capete şi incubatoare proprii.

Pe raza oraşului funcţionează baze turistice, cele mai mari fiind Popasul Turistic 3, Mamaia cu 5.000 de locuri, Complexul Hanul Piraţilor cu 2.000 locuri, Complexul de Odihnă pentru Copii cu 6.000 locuri, Tabăra Victoria cu 1.000 locuri.
Învăţământul era asigurat de trei şcoli cu clasele I - VIII, o şcoală cu clasele I - IV, patru grădiniţe, un liceu industrial de chimie. Viaţa culturală se derula la Casa de Cultură, Clubul Petromidia şi Clubul Fertilchim (sursa - www.primaria-navodari.ro).
 
Activitatea sportivă în oraşul Năvodari a fost una foarte intensă, oraşul având multe cluburi sportive, printre care: fotbal, rugby, box, handbal, volei, baschet, karate etc. Cel mai titrat club sportiv din oraşul Năvodari este clubul de fotbal Săgeata Năvodari, care a evoluat în sezonul 2013-2014 în premieră în Liga 1. Un alt club sportiv titrat este CS Năvodari, care are în componenţă mai multe sporturi precum rugby, box, handbal sau volei şi care este reprezentat de clubul CS Năvodari, ce activează Divizia Naţională, a doua ligă a rugby-ului românesc.
Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia oraşului Năvodari se ridică la 32.981 de locuitori.
 
În anul 2013, printr-o hotărâre adoptată de Guvern, oraşului Năvodari i s-a acordat statutul de staţiune balneară şi balneoclimatică.

Cetăţeni de onoare 

Pentru contribuţia adusă la promovarea sportului şi imaginii oraşului Năvodari, începând cu anul 1998, au fost declaraţi cetăţeni de onoare ai oraşului următorii: Viorel Talapan, Petrică Lungu, Gheorghe Vărzaru, Laurenţiu Duţă, Adrian Lungu şi Stere Sponte, prof. Vasile Coman, preot paroh Vasile Vasile şi asistenta Harton Gabriela Camelia (declarată post-mortem).

Administraţie PSD la Năvodari 

Oraşul Năvodari este administrat de un Consiliu Local compus din 19 consilieri. Primarul, Florin Chelaru, de la Partidul Social Democrat, a fost ales în 2016. Începând cu alegerile locale din 2016, Consiliul Local are următoarea componenţă: viceprimarul Liliana Mară (PSD) şi consilierii Silviu Calafus (PNL), Liliana Cheizis (PSD), Marian Cîrnu (PRU), Ilie Coman (PSD), Mariana Curcă (ALDE), Florin Drăghici (PSD), Costel Aurelian Dumitraşcu (PMP), Daniel Dumitrescu (PNL), Ion Florea (PMP), Ştefan Gălbău (PNL), Vasile Moruzi (PSD), Rafael Nichita (PSD), Costina Paraschiv (PNL), Radu Pîndici (PSD), Radu Bogdan Penu (PNL), Luana Popa (PSD), Liviu Marian Stan (PSD) şi Gheorghe Ciprian Zidaru (PSD). Declaraţiile de avere şi de interese ale primarului, ale viceprimarului şi ale aleşilor locali din Năvodari le puteţi vizualiza în secţiunea „Documente“. 

Proiecte depuse sau aflate în implementare în oraşul Năvodari ce se finanţează din fonduri structurale 

Vă prezentăm câteva dintre proiectele depuse sau aflate în implementare în oraşul Năvodari: reabilitare străzi şi echipare tehnico-edilitare în zona staţiunii Năvodari, echipare tehnico-edilitară şi asfaltare tramă stradală în zona Midia Sat, Silistra - Ecofriendly - Transport, reabilitarea şi modernizarea bulevardului Năvodari, între podul rutier şi localitatea Corbu, prin aplicarea de soluţii pentru reducerea emisiilor de carbon, îmbunătăţirea mediului urban prin amenajarea de parcuri, scuaruri publice, finalizarea şi modernizarea clădirii cu funcţie cultural-recreativă Casa de Cultură Năvodari, extindere şi amenajare Şcoala nr. 3 Năvodari, creşterea eficienţei energetice a clădirii cămin nou liceu Năvodari, a Grădiniţei nr. 3, a clădirii Creşei nr. 20, dar şi a clădirii Primăriei oraşului. Alte proiecte vizează lărgirea şi asfaltarea pod Ecluză, unitate îngrijiri persoane vârstnice şi centru de zi, realizare parc pentru expoziţie permanentă de machete şi amfiteatru în aer liber sau modernizare complex sportiv de fotbal Flacăra din Năvodari. Întreaga listă de proiecte derulate de Primăria Năvodari o regăsiţi în secţiunea "documente".

Citeşte şi:

Oameni ale căror reuşite, idei, eforturi vor modela judeţul Constanţa în următorii 100 de ani Lansăm „Interviuri live ZIUA de Constanţa“