Lumea poeziilor Demostene Botez - Dăruire

Omule, ce urci pe scheli mereu

Cărămizi, de dimineaţa până seara,

Cum aş vrea să-ţi port şi eu povara,

S-o-mpărţim - să nu-ţi mai fie greu!...

 

Omule, care-ai bătut la uşa mea

Gol şi flămând şi-aproape fără grai,

Ia-mi hrana mea şi cel din urmă strai

Şi bucură-te cât vei mai putea.

 

Omule, care-ai trecut pe lângă mine

Purtând tăcut dureri ce nu le spui,

Dacă-ai iubit durerea orişicui,

Dă-mi sarcina tăcerilor din tine.

Demostene Botez a fost un scriitor și publicist român, academician și avocat. A practicat avocatura la Iași, iar din 1934, la București. După anul 1950, Demostene Botez a lucrat numai în domeniul literaturii și al publicisticii.

 

A debutat în literatură în 1911, cu o poezie publicată în revista ieșeană „Arhiva". Din 1921, a aderat de cercul de la revista „Viața românească", care i-a publicat o mare parte a creației sale. Debutul editorial a avut loc in 1918, cu volumul de poezii „Munții”, premiat de Academia Română.