16 May, 2017 00:00
3251
Irina Lucia Mihalca
În cădere,
cu braţele întinse
spre cerul liber, în flăcări,
un copac
îşi strigă departe,
puternic, sfâşietor, durerea.
Întins, galben, abandonat,
- erou căzut privind la stele -
trupul spectral, unduitor,
a cedat
roua lacrimilor
şi-o caldă îmbrăţişare,
acestui pământ negru şi tăcut.
În zori,
printre frunzele verzi încă,
mugurii de floare,
în adierea brizei,
cântă zglobii renaşterea primăverii.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: