15 May, 2015 00:00
2410
La data de 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar pe 24 ianuarie 1859, şi al Ţării Româneşti. Aceste alegeri, apropierile culturale şi economice dintre Moldova şi Ţara Românească, precum şi deznodământul războiului Crimeii au creat un context favorabil pentru înfăptuirea unirii celor două principate.
După realizarea acestui mare vis, alături de Mihail Kogălniceanu, Cuza a pus bazele unui cadru modern de dezvoltare a ţării, prin iniţierea unor reforme interne, precum reforma agrară şi reforma învăţământului, domnitorul român dorind o apropiere faţă de nivelul de dezvoltare al ţărilor occidentale.
Cu toate acestea, împotriva domniei lui Cuza au apărut nemulţumiri. În 1866, „monstruoasa coaliţie” formată mai ales din marii latifundiari şi oameni de afaceri, având şi sprijinul unei părţi a armatei, îl obligă pe Cuza să abdice, pe 23 februarie. Domnitorul părăseşte Bucureştiul două zile mai târziu. Unirea a fost consolidată prin aducerea la putere a principelui Carol de Hohenzollern.
În 1866, a fost înlăturat de la tron, iar unirea a fost consolidată prin aducerea la putere a principelui Carol de Hohenzollern. Constituţia adoptată în 1866 a denumit noul stat România. Cuza și-a petrecut restul vieţii în exil, în oraşe precum Paris, Viena şi Florenţa. Deşi Cuza a dorit întotdeauna să revină în ţară, principele Carol a considerat că această vizită nu este oportună din cauza situaţiei politice.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: