Recunoaşteţi drepturile copiilor ai căror părinţi au divorţat!

 
Institutul de Psihologie Judiciară adreseaza autorităţilor române un Memoriu prin care solicită recunoaşterea celor 10 drepturi ale copilului ai cărui părinţi au divorţat, necesare pentru prevenirea riscurilor de destructurare afectivă, alienare parentală, ambivalenţă emoţională şi de dezvoltare a unui conflict de loialitate, constatate în aceste cazuri.
 
 
“Asistăm cu îngrijorare la ignorarea practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de către instituţiile cu atribuţii în protecţia drepturilor copilului, precum şi la utilizarea de către părintele căruia i s-a încredinţat custodia copilului sau la care copilul are domiciliul, a prevederilor hotărârilor judecătoreşti ca metoda de coerciţie împotriva celuilalt părinte sau ca instrument pentru obţinerea unor avantaje personale, împotriva interesului superior al copilului, prin indulgenta unui sistem care nu mai corespunde realităţii sociale actuale”, a declarat phih. dr. Laurentiu Ştefan, preşedintele Institutului de Psihologie Judiciară.
Practica Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a recomandat în mod repetat instanţelor naţionale revizuirea modului de a interpreta dispoziţiile legale în vigoare cu privire la drepturile copilului ai cărui părinţi au divorţat, custodia acestuia şi exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. Cu toate acestea, chiar după adoptarea noului Cod civil al României şi după modificarea legislatiei privind protectia drepturilor copilului, cele mai multe dintre problemele sesizate si constatate in Romania de catre CEDO au ramas nerezolvate.
Institutul de Psihologie Judiciară solicită autoritatii legislative, executive si judecatoresti din Romania, precum si institutiilor si autoritatilor publice centrale si locale, cu atributii in protectia drepturilor copilului, ca in regim de urgenta sa recunoasca cele 10 drepturi ale copilului a carui parinti au divortat, descrise sau care reies in prezentul memoriu si sa intreprinda masuri urgente pentru protectia acestora:
 
1. Completarea art. 263 din Codul civil al Romaniei, cu următoarea prevedere: „Participarea ambilor părinţi la creşterea şi educarea copilului şi păstrarea relaţiilor personale cu copilul de către părintele care nu locuieşte cu acesta sunt drepturi ale copilului, în interesul superior al acestuia.”, urmând ca până la operarea acestora instanţele de judecată să interpreteze prevederile legale existente potrivit completarii;
2. Eliminarea din hotararile judecatoresti a expresiei „drept la vizita” al parintelui care nu locuieste cu copilul, prezenta in practica curenta a instantelor de judecata care solutioneaza cererile de stabilire a custodiei copilului si inlocuirea acesteia cu expresia „datoria de a participa activ la cresterea si educarea copilului si de a avea relatii personale cu copilul” a parintelui care nu locuieste cu copilul, cu mentionarea expresa a programului, care sa-i incumbe in egala masura si parintelui care locuieste cu copilul, in acord cu dispozitiile art. 261 din Codul civil al Romaniei, in interesul superior al copilului;
3. Completarea prevederilor art. 379 din Codul civil al Romaniei referitoare la „Divortul din culpa”, cu urmatoarea prevedere: „Culpa unuia dintre soti in desfacerea casatoriei nu are efecte asupra stabilirii custodiei copiilor sau asupra exercitarii drepturilor si indatoririlor parintesti.”, urmand ca pana la operarea acestora instantele de judecata sa interpreteze prevederile legale existente potrivit completarii;
4. Introducerea obligatiei realizarii unei expertize/evaluari psihologice a copilului si familiei sale in cazul constatarii neintelegerii parintilor cu privire la custodia copilului si nu a unei anchete psihosociale, asa cum prevede in prezent art. 486 din Codul civil al Romaniei, urmand ca pana la operarea acestora instantele de judecata sa interpreteze prevederile legale existente potrivit completarii;
5. Neadmiterea si neutilizarea ca mijloace de proba a rapoartelor de ancheta psihosociala, intocmite de catre institutiile publice cu atributii in domeniu, sau a rapoartelor de expertiza/evaluare psihologica realizate de catre psihologi independenti, care in concluzii contin/sugereaza solutia judiciara cu privire la custodia copilului, in interesul superior al copilului;
6. Solicitarea obligatorie de catre instantele de judecata a prezentei unui psiholog independent in cazul executarii silite a hotararii judecatoresti cu privire la custodia copilului, pentru asistenta psihologica a copilului care urmeaza sa fie luat de la domiciliul/resedinta sa anterioara pronuntarii. Pentru prevenirea unor traume grave asupra copilului, psihologul independent numit sa poata solicita instantei de judecata suspendarea procedurii de executare silita, pana la finalizarea programului de consiliere psihologica a copilului, in interesul superior al copilului.;
7. Instantele de judecata sa se asigure ca activitatea de consiliere psihologica a copilului, in vederea punerii in executare a hotararii judecatoresti cu privire la custodia acestuia, sa se realizeze numai de catre psihologi independenti, atestati in specialitatea consiliere psihologica sau psihoterapie, numiti de catre instanta de judecata;
8. Eliminarea confuziei „ancheta psihosociala = expertiza/evaluarea psihologica”. Ancheta psihosociala este realizata de catre institutiile publice cu atributii in domeniu, iar expertiza/evaluarea psihologica este realizata de catre psihologi independenti, formati in domeniu, cele doua sintagme neputandu-se confunda sub aspect profesional si stiintific, cele doua activitati fiind diferite si complementare, potrivit CEDO;
9. Recunoasterea jurisprudentei internationale si nationale cu privire la existenta Sindromului Alienarii Parentale (PAS) si adoptarea unor masuri de protectie a copilului alienat, constand in conservarea si dezvoltarea status-ului afectiv securizant al copilului pentru ambii parinti si pentru familia extinsa si consilierea psihologica a copilului victima si a parintelui agresor, urmand ca pana la operarea acestora instantele de judecata sa interpreteze prevederile legale existente in sensul existentei PAS;
10. Recunoasterea legala a abuzului emotional drept forma de abuz care afecteaza sanatatea si dezvoltarea psihica a copilului, in raport cu dispozitiile art. 487 si 488 din Codul civil al Romaniei, urmand ca pana la operarea acesteia instantele de judecata sa interpreteze prevederile legale existente potrivit acestei definitii.
 
Pentru detalii suplimentare, declaraţii îl puteţi contacta pe dl. Larenţiu Ştefan, preşedintele Institutului de Psihologie Judiciară, tel. 0733073477, email office@psihologiejuridiciara.ro