„Fratii" bulgari si Cuibul Reginei

Nu o dată, mi s-a reproşat că scriu numai despre lucruri urâte, despre „horrorităţi", în speţă, crimă, violuri, corupţie şi alte câte şi mai câte „groznicii". Aşa că am decis să scriu despre ceva care mi-a plăcut foarte mult şi care nu intră în categoria „horrorităţi". În week-end am fost, probabil ca mii de alţi români înaintea mea, în vizită la Balcic, la castelul Reginei Maria a României, „Cuibul Liniştit".

Mărturisesc că drumul spre Bulgaria şi până la Balcic l-am parcurs cu inima strânsă, pe de o parte plină de resentimente la adresa faptul că, în interbelic, staţiunea cu pricina a fost a noastră, a aparţinut României Mari, că noi am ridicat-o, practic, din nimic, am făcut-o staţiunea încântătoare care este astăzi. Recunosc, niciodată nu m-am putut lăuda că aş fi de o obiectivitate ieşită din comun, iar istoria nu-mi permite să fiu aşa. Cu aceste gânduri am intrat în Bulgaria, am ajuns la Balcic şi am cumpărat bilet de intrare în palat. Trebuie să spun că, imediat ce am ajuns la palat şi am văzut ospitalitatea „fraţilor" bulgari, mi s-au schimbat impresiile. Sinceră să fiu, mă aşteptam să fie o debandadă specific balcanică, să se fure ca-n codru, să dau peste vânzători plictisiţi de furnicarul uman, care să-ţi dea de înţeles la modul concret şi cât se poate de vizibil că nu faci nimic altceva decât să le iroseşti timpul. Cam ca-n România, cu alte cuvinte. M-am înşelat amarnic. Din primul moment în care am păşit în Bulgaria, vânzătorii ne-au întâmpinat cu „Bună ziua!", „Poftiţi la noi!", „Mulţumesc!" şi „La revedere!". Dincolo de această ospitalitate, trebuie menţionat faptul că bulgarii, spre deosebire de noi, ştiu să-şi vândă mai bine ţara şi monumentele istorice (ironic sau nu, chiar şi pe cele construite de români). În tichetul de parcare era inclusă o reducere de 10% la restaurant, iar masa la restaurant, la rândul său, asigura o reducere de 10% pentru parcare. Totul este făcut pentru a încuraja comerţul, turismul şi consumul, ceea ce nu se întâmplă neapărat în România. Pe litoralul românesc, puţine sunt locurile în care să fii întâmpinat într-un mod atât de plăcut şi în care comercianţii să fie amabili şi să nu-ţi lase impresia că i-ai deranjat din cruciala misiune de contemplare a nemuririi sufletului. Iar „Cuibul Reginei" reprezintă, cu adevărat, un colţ de rai, care merită să fie vizitat oricând, cu încredere. Plecând din Bulgaria, mi-a părut rău că las acolo o filă din istoria României. Însă mi-am dat seama că, mai mult ca sigur, este mai bine aşa. Cine ştie, încăput pe mâinile românilor, în ce hal de degradare s-ar afla acum castelul şi întregul complex muzeal. Sau chiar dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, am convingerea că nu am fi putut să-l punem noi, românii, în valoare mai bine decât o fac bulgarii.