„Gen artă” Cum stă treaba cu valoarea, maestre Tiţoiu?

În centrul Constanţei se „mândresc”, de prea mulţi ani, nişte „opere de artă”. Sunt amplasate pe locul fostului Hotel Continental, sunt ruginite, vopseaua de pe ele s-a cam dus. Cei mai mulţi dintre constănţeni nu au habar ce reprezintă „fierătăniile” respective. Mai mult, creaţiile sunt considerate inestetice şi deranjează tocmai prin faptul că se află într-o zonă reprezentativă pentru Constanţa. Constănţenii nu se raportează la aceste obiecte de... arhitectură urbană aşa cum se raportează, spre exemplu, la Cazino, la Vila Şuţu, la Casa cu Lei. De fapt, nu se raportează în niciun fel la ele. Îi deranjează atunci când ele apar în câmpul lor vizual.
L-am întrebat pe artistul plastic Ion Tiţoiu cine a semnat creaţiile, cui aparţin, căci ele au fost realizate în timpul unei tabere coordonate de maestru. Unor „artişti mari”, a venit răspunsul lui Tiţoiu. Atât de mari, încât maestrul nu-şi aduce aminte numele lor. Artişti consacraţi, ale căror nume zac într-o agendă pe care, pentru că ieri nu se afla în Constanţa, artistul nu o poate consulta, fapt pentru care numele marilor creatori rămân necunoscute, străine nouă, muritorilor de rând.
„Nu ştiţi ce reprezintă lucrările, sunteţi laconică”, a venit replica lui Tiţoiu. Nu, maestre, nu despre asta vorbim. V-am întrebat cine sunt foştii studenţi pe care i-aţi coordonat în urmă cu aproximativ zece ani şi ale căror obiecte decorative se lăfăie şi acum în centrul Constanţei. Sunt doar curioasă să aflu cine, în funcţie de ce criterii a decis ca aceste creaţii să fie expuse acolo, în lipsa unui context adecvat, a unei „poveşti”. Sunt contrariată de faptul că recunoaşteţi senin că nu-mi puteţi oferi numele lor. Sunt neplăcut surprinsă să constat că atât contează acele opere, cât să nu vă amintiţi numele artiştilor. Sunt indignată să vă aud declarând că „nu că n-au valoare, dar...”. Păi cum vine asta, „nu că n-au, dar”? Aşa „cântărim” arta, maestre? Aşa ne raportăm la frumos, la estetic? Oprindu-ne la „dar”? Am prieteni artişti care spun despre creaţiile din centru că sunt „gen artă”. În opinia lor, lucrurile „gen artă” sunt un soi de „piţipongeală”, un fel de n-ar mai fi, o impostură tristă. Eu n-am făcut nicio afirmaţie, maestre. Am întrebat care este valoarea lor artistică tocmai pentru a lămuri acest aspect. Mi-aţi spus că întrebarea mea e subversivă, maestre. O fi, pentru cine s-o simţi cu musca pe căciulă.
Şi dacă dumneavoastră aţi „uitat” numele artiştilor, eu n-am uitat că, atunci când Consiliul Local Constanţa a decis, în iulie 2010, desfiinţarea revistei de cultură „Tomis”, eraţi managerul publicaţiei. Nu că „răposata” revistă n-avea valoare, „dar”... Sunt sigură că pe oamenii care au scris la „Tomis” şi nu numai încă îi doare decizia Consiliului Local. Cam aşa au stat, atunci, lucrurile cu valoare. Din păcate, ea n-a mai contat deloc.
P.S. : By the way, n-aţi folosit cuvântul „laconic” în contextul potrivit, maestre... Am niscaiva cunoştinţe în artă, dar mi-au fost predate de un maestru în amintirea căruia mă înclin şi care nu lăsa loc niciunui „dar”, atunci când venea vorba de valoare. Un maestru adevărat. Nu că dumneavoastră n-aţi fi, dar...