Moralistele de la SPIT si tupeul jurnalistilor

Pe lângă faptul că Trentea i-a luat locul Virginiei atâta timp cât aceasta a fost plecată la Ministerul Mediului, trecând de la adjunctă la „plină", mai nou, face şi pe agentul imobiliar pentru proaspăt-întoarsa şefă. În orice caz, Trentea mi s-a părut ţâfnoasă de la bun început. Cum s-a urcat în fotoliul Ştefănicăi, cum a început să se ia la harţă cu presa... ostilă. Adevărul este că... săraca femeie a ocupat un loc lăsat vacant cu o grămadă de hibe. Printre altele, Virginia Ştefănică a făcut ce a făcut şi a asigurat viitorul unor prieteni, dându-le contracte pe la SPIT. Asta ca să nu mai punem la socoteală clienţii fideli ai instituţiilor constănţene conduse de PSD-işti, TV Neptun şi Telegraf. Apoi, a avut grijă şi de Ionuţ Barbu, prieten cu Elan al Răduleascăi şi cu Mazăre, şi i-a închiriat o clădire, în care a făcut un nou sediu al SPIT. Apoi, plecată la Bucureşti, se pare că a fost folosită pe post de Mata Hari (la figurat vorbind) modernă, un ghimpe în coasta lui Nemirschi, cel despre care ştia oricine că este de fapt mâna de fier Mazăre. Dar, cum Guvernul a căzut, Ştefănică s-a întors acasă, în scaunul încălzit de Trentea, la SPIT. Şi am descoperit noi cum că fosta fină a lui Nemirschi (Virginia) îşi vinde apartamentul de pe Lăpuşneanu. Numai că anunţul de pe Internet ne-o prezenta ca proprietară pe Trentea, însă acest fapt nu se pupa cu declaraţia de avere a adjunctei. Ce-i drept, nu se „lipea" nici pe actul declarativ al Virginiei, din punctul de vedere al suprafeţei, însă este clar că întreţinerea o plăteşte Ştefănică. Sau cel puţin aşa arată lista cu locatari. Ni s-a părut normal să le contactăm pe cele două, în ordinea intrării lor în scenă: Trentea, apoi Ştefănică. Numai că, vezi, Doamne, Carmen s-a ofuscat instant, şi, ca o doamnă de societate cum este, a tunat în microfonul telefonului: „Bă, da' nu vi se pare că aveţi cam mult tupeu?!". Ooo, câtă eleganţă! Apoi ne-am încercat norocul cu Virginia, care a fost mult mai rezervată şi a reuşit să păstreze un calm aparent. Măcar n-a ocolit răspunsul, ca în cazul prietenei sale, care a decretat că din gura domniei sale nu vom afla nicio informaţie. În orice caz, un aspect trebuie pus la punct. Când vine vorba despre tupeu, doamnele mele, vedeţi numai partea goală a paharului, dar nu şi pe cea plină cu faptele dumneavoastră. Afacerile, licitaţiile, averile pitite despre care se vorbeşte pe la colţurile instituţiei, închirierea de clădiri de la prietenii şefului... toate acestea pot fi încadrate fără probleme la capitolul tupeu. Dacă întrebările noastre, ale jurnaliştilor, vi se par deranjante, s-avem rezon... este firesc să vă sâcâie. Nu-i cam nasol să vezi că se află despre „manevrele" pe care le faci?! Acesta da tupeu!