Visul sergentului de cursa lunga

Unui jandarm angajat pe baza de contract aproape i se implinise visul: dadea un mic examen si ajungea plutonier. Toti ai lui stiau asta, si toti se mandreau cu el. Si tocmai de aceea, jacul se pregatise cu destoinicie sa comande si el pe cineva, nu doar sa fie comandat. A citit legi, acte normative, tot felul de norme interne. Stia de-acum sa intocmeasca aproape bine un proces verbal de contraventie, stia cum sa intervina intr-un conflict, deci era pregatit sa ajunga plutonier, ce mai. Trebuia sa treaca proba alergarii la un kilometru rezistenta. Si pentru asta s-a pregatit temeinic. A fugit seara de seara in jurul blocului, dupa ce numai pentru asta isi cumparase trening de la "Gorbaciov". S-a dus la doctorul lor de la jandarmerie si dupa ce a fost intors pe toate partile si s-au incercat toate motivele sa-l scoata din cursa pentru gradul de plutonier, a luat si de acolo aptul de care avea nevoie. Gata. Avea tot ce-i trebuie. Nimeni si nimic nu-i mai statea in cale. Mandru de tot ce facuse pana atunci ca sergent, dar si mai mandru ca peste cateva zile va avea alte grade pe umeri, comanda unor oameni, dar mai ales salariu mai mare, s-a dus la stadion. Cu trening, cu adidasi. Erau multi ca el pe stadion cei care aspirau sa fie mai mari in grad si dupa aceea in functie. Toti fara pic de teama, pentru ca erau antrenati. A venit si momentul. Ofiterul cu pregatirea fizica a dat startul cronometrului in intrecerea pentru gradul de plutonier. Cine credea ca este vorba de o cursa pe viata si pe moarte? Nimeni nu banuia cine mai asteapta la capatul celalalt. Concurentii stiau ca-i asteapta victoria. Numai ca mai era cineva acolo. In tinuta cernita, fara grade. Femeia inchipuita cu mantie neagra si coasa, avea de unde alege, pentru ca si aici erau multi chemati. Si l-a ales pe sergentul Baltag, ca in romanul lui Sadoveanu. Numai ca povestea era alta. Chiar stupida si neverosimila. Sergentul Baltag si-a gasit sfarsitul in lupta cu timpii la mia de metri. La final, pentru el, cronometrul a stat si nu a mai pornit. Au urmat intrebarile. In cazul de fata, Vitoria care cauta adevarul este o comisie si familia. Comisia este complexa, compusa din specialisti. Ea va stabili cine stie ce si cand. Membrii, specialistii, nu au nimic de castigat de pe urma investigatiei. Numai de pierdut. Poate trupa de specialisti va stabili ca l-a strans bluza de trening si prin vene sangele nu a putut circula cu viteza stabilita. Deja incep sa se caute scuzele. Unii spun ca trebuia sa i se dea o pastila. Altii ca nu trebuia sa fie dus cu masina celor care au incercat sa faca o fapta buna. Multi se intreaba: dar doctor de ce nu era? Dar ambulanta? Raspunsul nu a intarziat: medic nu era pentru ca nu trebuia. Metodologia nu prevede asa ceva. Regula pe stadion nu este pentru toti la fel. Doar la meciurile de fotbal trebuie ambulanta si medici pentru ca acolo se pot intampla multe: picioare rupte, capete sparte, ochi umflati. Dupa tributul dat de sergentul Baltag, la locul faptei a aparut masina de salvare si doctorul. Acum comisia cauta vinovatul, care nu va fi gasit niciodata. Si daca nu va fi gasit, n-o sa se faca gaura in cer. Viata merge inainte. Mortii cu mortii, vii cu viii. Un lucru este cert, Doamna cu coasa si-a luat portia de tinerete.