Confundat cu un ungur, Bolcas a fost pus pe faras de Vadim

Ştirea că Lucian Bolcaş, mâna dreaptă a Tribunului în PRM a fost exclus din partid, nu a şocat pe nimeni, însă a surprins. Era de altfel printre puţinii rămaşi a căror alungare din PRM putea să mai facă puţin „rating". Noroc cu obişnuitele porcăiri vadimiene în public, că aşa mai aude şi electoratul (dacă o mai exista) de PRM. Vorba aia, şi o reclamă negativă este tot o reclamă. Obsedat de Băsescu, Vadim Tudor a acţionat la mânie acuzându-l pe Bolcaş de trădare. N-a stat pe gânduri şi l-a exclus pe camaradul său de nădejde. Am rămas surprinsă că în materialul pe care liderul PRM i l-a dedicat în ziarul „Tricolorul" nu am văzut apelative jignitoare, aşa cum am văzut de pildă în cazul altor foşti colegi ai lui Lucian Bolcaş, implicit ai lui Vadim Tudor. Dar nu este târziu să se facă o risipă de invective într-un articol viitor. Motivul exact al excluderii lui Bolcaş, făcut public de Vadim Tudor în cotidianul amintit, este „pactizarea cu mafia lui Traian Băsescu şi trădarea intereselor PRM". Mă întreb, fără Bolcaş, câţi membri mai numără PRM?! Mi-e şi frică să număr. Ar ieşi în minus... Bolcaş a călcat, aşadar, pe urmele Liei Orlguţa Vasilescu sau pe cele ale constănţenilor Gelil Eserghep sau Radu Comănici. Nu garantez, însă este posibil ca în privinţa acestuia din urmă, Tribunul să se fi răzgândit şi să-l fi chemat înapoi ca simplu membru.

Revenind la Bolcaş, analiştii politici au făcut fel şi fel de consideraţii - nu prea multe, ci pe măsura procentului PRM - vizavi de izgonirea lui din „raiul" PRM, unde era ferit de orice jignire din partea lui Vadim. Există chiar şi varianta ca „Bolcaşe", aşa cum îi zicea Tribunul pe vremea când erau prieteni, să fi fost exclus din PRM pentru că ar avea accent de ungur. Cert este că excluderea sa a fost strâns legată şi de scandalul referitor la revendicarea sediului central al PRM, fiind acuzat de Vadim şi că nu a apărat corect interesele partidului, trădându-le. Pentru liniştea publică, dar mai ales a liderului Partidului România Mare, care ar putea să se numească Partidul România Mică ţinând cont de membrii rămaşi în el, Bolcaş a răspuns aşa la acuzele referitoare la „uneltirea" ce i se pune în cârcă: „Bine că nu se spune că am pactizat cu Marko Bela". Corneliu Vadim Tudor pare a avea mai degrabă atitudinea unui şef de sereleu tiran, care concediază angajaţii când pofteşte, decât a unui veritabil lider de partid. Ne mai mirăm că se măreşte grupul independenţilor.