09 Mar, 2022 00:00
1482
În aceste zile ne este foarte greu tuturor să ne abatem gândurile de la prezentul imediat, amenințător și chiar sumbru, care se poate schimba și chiar se schimbă de la o clipă la alta, devenind și mai sumbru.
Tot ce putem încă resimți, în ciuda felului cum ne ține captivi, este că acest prezent este rodul trecutului. Un trecut necunoscut, de care generațiile tinere nu s-au interesat destul, generațiile intermediare nu am făcut destul pentru a-i convinge să se intereseze de el, iar ei, foștii deținuți politici, protagoniștii lui, au rămas din ce în ce mai puțini pentru ca să-l mai poată transmite prin viu grai.
Există, ca o rază de speranță și lumină, o apreciabilă cantitate de literatură memorialistică, istorică, rămasă de la ei, pentru care le datorăm recunoștință și, în al doisprezecelea ceas, poate chiar cu o întârziere mai mare de atât, interes
.
Un interes stimulat de sinistra revenire în actualitate a adagiului că aceia care nu-și cunosc trecutul sunt condamnați să-l retrăiască.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: