Roze de Timisoara - parfumul luxului de odinioara

In ciuda renumelui, Timisoara are putini trandafiri, soiurile create aici au disparut in totalitate, in timp ce rozariul (colectia de trandafiri) a fost mutilat, iar parcurile orasului par mai degraba margini de paduri. Nu este constatarea mea amara dupa indelungi peregrinari in Jardins de Bagatelle de la Paris cu insemnata-i colectie de roze, ci remarca trista a unei recente monografii despre istoria trandafirilor din Banat, semnata de Vasile Ciupa si Lucian Vasile-Szabo. In perioada interbelica sunt consemnate cca 1500 de soiuri si varietati de trandafiri, o adevarata bogatie de culori si miresme plutea in orasul de peste Bega. Azi, totul e pierdut, multe soiuri vechi, unele create de horticultori in Timisoara, sunt disparute iar botanistii nu le mai pot da de urma. Spre deosebire de basmul Frumoasa din padurea adormita pret de 100 de ani, trandafirul nu traieste decat 15-20 de ani si daca nu e ingrijit sau multiplicat, dispare. Dar trandafirul nu e doar culoare si forma, ci mai ales parfum, primul reflex pe care il avem in fata corolei cu sute de petale (Rosa centifolia) e sa ne afundam nasul. Parfumul e ratiunea de a exista a trandafirului, bobocii fara parfum, dar rezistenti pe tarabele florareselor, sunt flori vaduvite. Nu toate soiurile sunt parfumate si foarte parfumate insa exista unele, create la finele secolului al XIX-lea care i-au inspirat pe marii parfumieri la 1900. Mi-ar fi placut ca aceste roze rare sa renasca in Timisoara. Ati mirosit vreodata trandafirul galben profund inmiresmat precum fructele zemoase? Sau cel alb cu parfum ametitor atat de celebru in veacul al XIX-lea dand nastere la atatea esente numite White Rose ca cea de la Guerlain? Esentei de trandafir i se spunea in Franta esprit de rose, caci parfumul nu e altceva decat spiritul florii, iar un oras fara miresme nu are suflet.